Iar despre Spiridon, atât de mare îi era cuvioșia, încât a și fost învrednicit să fie păstor de oameni, care a moștenit episcopia uneia dintre cetățile cele din Cipru, Trimitunda, dar din pricina multei lui smerenii, deși avea episcopia, păștea și oile. Sunt multe de spus așadar, despre el, dar eu voi aminti doar unul sau două lucruri ca nu cumva să par că mă abat prea mult de la subiect.

Odată pe la miezul nopții, intrând niște tâlhari în staulul oilor pe ascuns, se sileau să taie oile. Dar Dumnezeu, Cel ce mântuiește pe păstor, a izbăvit și oile. Căci tâlharii, printr-o putere nevăzută, au fost legați lângă staule. S-a făcut dimineața și Spiridon a venit la oi și de cum i-a găsit cu mâinile la spate, a cunoscut lucrul și rugându-se îi dezleagă pe furi, învățându-i multe și îndemnându-i ca din osteneli drepte și nu din nedreptate să ia, iar apoi dăruindu-le un berbec, i-a slobozit și bucuros a adăugat: „ca nu cumva, zice, să vă arătați a fi privegheat degeaba”. Așadar, aceasta este una din minunile lui Spiridon.