„Răspunsuri către Talasie” în Sources chrétiennes

La sfârșitul anului 2010 a apărut la Editura pariziană Cerf, al 529-lea volum din prestigioasa colecție Sources chrétiennes. Volumul conține răspunsurile I-XL din celebrele de acum Răspunsuri către Talasie ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. Traducerea textului aparține profesoarei Françoise Vinel de la Facultatea de teologie catolică din Strasbourg iar introducerea și notele asupra textului binecunoscutului maximolog Jean-Claude Larchet.

Proiectul actual de retraducere franceză a binecunoscutei opere a Sfântului Maxim a debutat se pare acum aproximativ 10 ani și va cuprinde în final 3 volume. Precedenta ediție în limba franceză datează din 1992[1] și e datorată tot domnului Jean-Claude Larchet însă în parteneriat cu un alt traducător, Emmanuel Ponsoye. Necesitatea unei noi traduceri s-a impus după ce, la o analiză mai atentă, unii specialiști au criticat vechea traducere, așa cum s-a întamplat și cu versiunile altor lucrări maximiene, datorate aceluiași traducător. Reproșurile aduse vizau în special unele erori și omisiuni în traducere dar și excesul de arhaisme sau neologisme la texte a căror dificultate o deplângea deja în secolul al IX-lea Patriarhul Fotie.

Cu toate neajunsurile lui, proiectul de traducere a operei Sfântului Maxim în franceză, al cărui promotor a fost Jean-Claude Larchet, rămâne o întreprindere de excepție și extrem de utilă teologilor occidentali cărora le este inaccesibilă limba greacă. Pasiunea totală pentru opera și personalitatea Sfântului Maxim a domnului Larchet s-a concretizat de-a lungul anilor pe lângă cele câteva monografii speciale[2] și în cinci volume de texte, publicate între anii 1992 și 1999, ultimele trei tot la Editura Cerf[3]. Acest proiect de traducere ambițios, dar extrem de dificil, rămâne depășit în momentul de față doar de cel similar realizat în limba română de Părintele Dumitru Stăniloae, care a acoperit, cu câteva excepții, aproape toată opera Sfântului Maxim.

Studiile introductive care deschid edițiile franceze sunt extrem de utile, pentru oricine dorește o bună introducere în abisurile teologice maximiene, dar și pentru cei ce deja sunt inițiați, dar care vor o sistematizare a opiniilor legate de învățătura acestului mare Părinte. Stilul binecunoscut al lui Jean-Claude Larchet, extrem de precis, didactic, analitic, care nu lasă spații goale, excelează aici. Este foarte important că în aceste introduceri, imensa bibliografie disponibilă astăzi este sintetizată și redusă la esențial. Mai mult, domnul Larchet se delimitează discret, în comentariile sale maximiene, de grilele interpretative, la modă în studiile patristice de astăzi, existențialiste[4] sau tomiste[5], încercând o interpretare a Sfântului Maxim în contextul istorico-teologic al timpului, cât mai fidelă de intențiile originare ale sale. Această descifrare a scrierilor Sfântului Maxim o găsim realizată pe larg în monografiile sale, în special în La divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur și în Maxime le Confesseur, médiateur entre l'Orient et l'Occident, care rămân până azi, printre textele cel mai bine scrise despre Sfântul Maxim.

Răspunsurile către Talasiesunt una din cele mai importante opere ale Sfântului Maxim. Compuse între anii 630-634 la începutul perioadei sale africane, ele constituie ample exegeze la unele dificultăți scripturistice, destinate „Preacuviosului rob al lui Dumnezeu, Domnului Talasie, presbiterul și egumenul”.Credincioșii români au de mulți ani acces la aceste dificile texte prin intermediul monumentalei traduceri realizată de Părintele Dumitru Stăniloae în volumul al III-lea al Filocaliei.

Scrierea de față aparține genului literar des întâlnit în scrierile monastice timpurii al întrebărilor și răspunsurilor, erotapokriseis. Sfântul Maxim nu este nici primul nici singurul care se folosește de el, întâlnindu-l și la alți autori precum Sf. Vasile cel Mare, Ioan Cassian, Anastasie Sinaitul dar mai ales la „bătrânii”Varsanufie și Ioan. Sf. Maxim îl folosește și în alte lucrări ale sale: Ambigua către Toma, Ambigua către Ioan, Cuvânt ascetic, Întrebări și nedumeriri, Către Teopempt. Tălmăcirea Sfintelor Scripturi este însă pentru Maxim un pretext pentru a dezvolta ample „contemplații” anagogice care depășesc în mod neașteptat înțelesul literal sau istoric. Pe această linie, am putea spune că Răspunsurile către Talasie sunt printre lucrările care arată adevărata măsură a exegetului Maxim.

Această nouă ediție are avantajul de a pune la dispoziția cititorului pe lângă o cursivă și accesibilă traducere franceză, textul grec editat critic de Carl Laga și Carlos Steel, pblicat în prestigioasă colecție Corpus Christianorum. Series Graeca (vol. 7, 1980 și vol. 22, 1990). De data aceasta textul grec apare detașat de complicatul aparat critic, ceea ce îl face mai popular și mai accesibil unui public mai larg.

În ceea ce privește conținutul teologic și filosofic al acestui text, el constituie, așa cum a arătat Jean-Claude Larchet în introducerea sa, „în aparență un comentariu al unor pasaje dificile din Scriptură”(p.12), dar „… în realitate un tratat de spiritualitate” (p.19). „Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, deși a fost legată după căderea protopărinților noștri de mântuirea umanității căzute, nu este totuși subordonată acestei căderi” (p.27). Ea a fost prevăzută din veșnicie în sfatul Sfintei Treimi și corespunde proiectului pentru care Dumnezeu a creat toate lucrurile (qu. 60). Acest proiect conține scopul tuturor creaturilor, care este îndumnezeirea (theosis) prin har. În realizarea îndumnezeirii, o componentă esențială este cea a gnozei sau cunoașterii (gnosis). Aceasta se întemeiază mai întâi pe lucrarea duhovnicească (praxis), urmată într-o a doua etapă de contemplația naturală (physike theoria) și teologie (theologia) (cf. p.56).

Operă extrem de densă și de fecundă din punct de vedere teologic și filosofic, Răspunsurile către Talasie ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, pot constitui, în această nouă traducere comentată, o adevărată revelație pentru toți cei care doresc o bună apropiere de unul din cele mai valoroase texte din întreaga perioadă patristică.

Maxime le Confesseur, Questions à Thalassios (I-XL), introduction et notes par Jean-Claude Larchet, traduction par Françoise Vinel (coll. Sources chrétiennes, n° 529), Éditions du Cerf, Paris, 2010, 427 p.


[1]Saint Maxime le Confesseur, Questions à Thalassios. Introduction par J.-C. Larchet. Traduction et notes par E. Ponsoye (Coll. l'Arbre de Jessé), Suresnes, 1992.

[2]La divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur(Coll.Cogitatio Fidei), Cerf,Paris, 1996, 764 p.; Maxime le Confesseur, médiateur entre l'Orient et l'Occident (Coll.Cogitatio Fidei), Cerf,Paris, 1996, 225 p. [în românește: Sfântul Maxim Mărturisitorul, mediator între Răsărit și Apus (Col. Patristica), trad. Daniela Cojocariu, ed. îngrijită de pr. Dragoș Bahrim, Doxologia, Iași, 2010]; Saint Maxime le Confesseur (580-662) (Coll.Initiations aux Pères de l'Église), Cerf, Paris, 2003, 288 p.; alăturăm acestei liste și capitolul dedicat Sfântului Maxim din recenta monografie La théologie des énergies divines: Des origines à saint Jean Damascène (Coll.Cogitatio Fidei), Cerf, Paris, 2010, p. 331-421.

[3]Saint Maxime le Confesseur, Ambigua. Introduction par J.-C. Larchet. Avant-propos, traduction et notes par E. Ponsoye. Commentaires par D. Stăniloae (Coll. l'Arbre de Jessé), Paris - Suresnes, 1994; Saint Maxime le Confesseur, Lettres. Introduction par J.-C. Larchet. Traduction et notes par E. Ponsoye (Coll. Sagesses chrétiennes), Paris, 1998; Saint Maxime le Confesseur, Opuscules théologiques et polémiques. Introduction par J.-C. Larchet. Traduction et notes par E. Ponsoye (Coll. Sagesses chrétiennes), Paris, 1998; Saint Maxime le Confesseur, Questions et difficultés. Introduction par J.-C. Larchet, traduction par E. Ponsoye (Coll. Sagesses chrétiennes), Paris, 1999.

[4]Vezi de exemplu strania exegeză a lui Nikolaos Loudovikos, în categoriile eclesiologiei euharistice, publicată foarte recent în limba engleză, după ediția princeps apărută în greacă în 1992, A Eucharistic Ontology. Maximus the Confessor’s Eschatological Ontology of Being as Dialogical Reciprocity, transl. by Elizabeth Theokritoff, Holy Cross Orthodox Press, Brookline, Massachusetts, 2010. Această lucrare are nevoie de o rapidă analiză critică.

[5] Vezi în special tezele dominicanilor sau iezuiților îndrumați în marea majoritate de M.-J. Le Guillou și urmașii lui: Alain Riou, J.-M. Garrigues,  Christoph Schönborn, Felix Heinzer, Pierre Piret, François-Marie Léthel, Philipp-Gabriel Renczes.

De la același autor

Ultimele din categorie