Din pildele Sfântului Cosma Etolianul - 6. Chipuri ale Sfintei Treimi

Cuvinte duhovnicești

Din pildele Sfântului Cosma Etolianul - 6. Chipuri ale Sfintei Treimi

    • Din pildele Sfântului Cosma Etolianul - 6. Chipuri ale Sfintei Treimi
      Din pildele Sfântului Cosma Etolianul - 6. Chipuri ale Sfintei Treimi

      Din pildele Sfântului Cosma Etolianul - 6. Chipuri ale Sfintei Treimi

Precum cuvântul este născut mai întâi de suflet şi nu este arătat, iar apoi prin buze se face arătat, tot astfel şi Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a născut mai înainte de veci din Dumnezeu şi Tatăl, însă nu s-a arătat oamenilor, ci a stat în sânul Tatălui. Mai apoi S-a născut a doua oară din buzele Proorocilor şi din preacurata şi pururea Fecioara Maria şi S-a făcut arătat lumii întregi.

Fără piatră, cremene şi iască nu se aprinde focul. Aşa cum acestea trebuie să fie împreună, tot astfel şi Sfânta Treime trei sunt şi una. Sau precum apa, grindina şi zăpada, toate trei o fire sunt. Sufletul este unul; o persoană naşte cuvântul; este şi răsuflarea, care este a sufletului, iar nu a trupului. Sufletul este în chipul Tatălui, cuvântul sufletului este în chipul Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, iar răsuflarea sufletului este în chipul Preasfântului Duh. Sufletul naşte cuvântul cu mintea, iar al doilea cuvânt îl nasc buzele. Şi precum cuvântul este născut mai întâi de suflet şi nu este arătat, iar apoi prin buze se face arătat, tot astfel şi Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a născut mai înainte de veci din Dumnezeu şi Tatăl, însă nu s-a arătat oamenilor, ci a stat în sânul Tatălui. Mai apoi S-a născut a doua oară din buzele prorocilor şi din preacurata şi pururea Fecioara Maria şi S-a făcut arătat lumii întregi. A doua naştere se numeşte din trup când S-a arătat. Iar atunci când a fost pe Cruce, a suferit omenitatea, materia trupului, iar Dumnezeirea a rămas nepătimitoare. Şi aşa cum, atunci când soarele luminează un copac, iar cineva îl taie cu securea, copacul este cel ce suferă tăierea, în vreme ce razele soarelui rămân netăiate şi nevătămate, la fel şi Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Deşi în vremea Patimilor era unită cu trupul şi nu S-a despărţit de el, precum razele soarelui de copac, nu a pătimit. Omenitatea însă a pătimit, precum copacul, în vreme ce Dumnezeirea a rămas nevătămată, precum soarele.

(Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viaţa şi învăţăturile, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2010, pp. 184-185)

Citește despre: