Toate își au temelia în Cartea cea veșnică, în Sfânta Scriptură. Viața călugărească izvorăște din Sfânta Scriptură, din Evanghelie. Ce zice Vechiul Legământ? „Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău, și vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu” (Facerea 12, 1). Iar Hristos nu spune oare: „Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 37-38)?

Și cele pe care le spun Sfinții Părinți despre monahism sunt toate insuflate din Sfânta Scriptură. Nu poți tăgădui niciun Părinte. Dacă-l tăgăduiești pe Sfântul Simeon Noul Teolog, îl tăgăduiești pe Apostolul Pavel, căci cele pe care le-a spus și le-a trăit Sfântul Simeon, le spune și Apostolul Pavel.

(Ne vorbește părintele Porfirie – Viața și cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenița, 2003, pp. 267-268)