Aceasta este scara cea scurtă către cer, având numai o treaptă, adică tăierea voii. Iar ascultătorul care a păşit pe ea se suie foarte repede la cer. Căci ascultarea suire grabnică este către Dumnezeu, pe care călătorind cineva drept şi neabătut până la sfârşitul vieţii sale, se învredniceşte a fi fiu al lui Dumnezeu după dar, moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor al lui Hristos întru împărăţia Lui cea cerească.

„Viaţa cea de obşte este cer, iar sfânta ascultare este cer al cerurilor. Drept aceea, dacă cineva cade din ascultare, a căzut de la Dumnezeu şi din cer, hotărăsc purtătorii de Dumnezeu Părinţi”, după cum a spus marele Grigorie Sinaitul. Povăţuitori ai acestei vieţi de obşte şi ai întru tot fericitei ascultări au fost în vremurile cele de demult marii purtători de Dumnezeu Părinţi. Aceştia, precum ei înşişi s-au învrednicit a fi lăcaşuri ale Sfântului Duh prin curăţia sufletului lor şi desăvârşita păzire a poruncilor lui Dumnezeu, şi au strălucit ca soarele cu dăruirile cele duhovniceşti, ajungând la nepătimirea desăvârşită şi la deplina dragoste de Dumnezeu, călăuziţi fiind de Duhul Sfânt, aşa şi turmei lor celei adunate de Dumnezeu prin cuvântul, fapta şi chipul vieţii lor plăcute lui Dumnezeu i-au arătat calea adevărată către mântuire, călăuzind-o către păzirea cu hărnicie a poruncilor lui Dumnezeu. Pentru aceea şi ucenicii lor, privind la povăţuitorii lor ca la nişte stâlpi însufleţiţi şi ca la soarele cel cu raze luminoase, s-au învăţat şi s-au luminat şi ei prin toate virtuţile, prin lumina învăţăturii şi faptele bune [ale povăţuitorilor lor], ajungând cu desăvârşire plăcuţi lui Dumnezeu. Şi astfel o mare mulţime, fară de număr, s-a mântuit prin aceia.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 148-149)