În trapeză egumenul şi toţi fraţii trebuie să se adune în fiecare zi şi cu de Dumnezeu trimisa hrană şi băutură de obşte, cuviincioasă făgăduinţei călugăreşti, să se împărtăşească toţi de obşte, întru slava lui Dumnezeu, foarte grijuliu păzindu-se tipicul cel de obşte al Sfintei Biserici pentru dezlegare şi nedezlegare. Şi cu datorie este fiecărui frate ca, şezând la trapeză după rânduiala sa, în mantie, rasă şi camilafcă, să mănânce, cu frica lui Dumnezeu, în mare şi desăvârşită tăcere, fiind cu luare aminte la citire, care trebuie să fie neschimbat la trapeză în fiecare zi din Vieţile Sfinţilor şi din cărţile Sfinţilor Părinţi şi din cele de învăţătură, după Tipicul bisericesc. Iar în toate duminicile de peste an, la sărbătorile mari împărăteşti şi ale sfinţilor, şi de ar fi cu putinţă, ceea ce este şi mai bine, chiar în fiecare zi, trebuie să fie panaghie şi toată rânduiala trapezei în viaţa noastră de obşte trebuie să se săvârşească după obiceiul Sfântului Munte.

Şi nici într-un chip să nu fie liberi să mănânce prin chilii niciodată, nici egumenul, nici fraţii, afară de boală sau de cea mai de pe urmă bătrâneţe. Şi cu una şi aceeaşi hrană toţi să se împărtăşească, iar dacă vreunul din fraţi are stomac vătămat şi nu va putea mânca hrana cea de obşte, unuia ca acela trebuie să i se dea, după învăţătura Sfinţilor Părinţi şi după socotinţa egumenului, hrana care-i foloseşte, după desăvârşita lui nevoie, însă şi pe aceea dator este s-o primească cu toţi fraţii la trapeză, dar nu în chilie.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 124-125)