Dacă voiești să te duci într-o altă țară depărtată, nu poți să alergi într-un ceas toată lungimea căii. Ci, numărând pașii în fiecare zi și având răbdare, pleci la drum. Și, cu vremea și cu osteneală, ajungi în țara pe care o dorești. Așa este și împărăția cea Cerească și desfătarea Raiului: prin ajunări, prin înfrânare, prin privegheri, prin milostenie și prin dragoste, fiecare poate ajunge acolo.

Acestea sunt căile care te duc la Cer, către Dumnezeu. Să nu zăbovești a pune început de cale bună, care te duce la viață. Voiește numai să călătorești în calea aceasta și vei fi sârguitor și îndată calea se face dreaptă înaintea ta. Și, bucurându-te de călătorie, faci popasurile veselindu-te. Că se împuternicesc pașii sufletului tău la fiecare popas. Și ca să nu afli greutate în calea care te duce la viață, Domnul pe Sine Însuși S-a făcut Cale a vieții, celor ce voiesc, cu bucurie, să se ducă la Tatăl luminilor. (Sfântul Efrem Sirul)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 335)