Afraate sau Aphraate, supranumit și „Înțeleptul persan” este cunoscut ca fiind primul părinte bisericesc siriac. Născut la granița Siriei cu Irakul de astăzi, între 260 și 275, Sfântul Afraat a fost nu doar primul scriitor ortodox sirian, ci și primul creștin care a scris o operă duhovnicească sub stăpânirea perșilor sassanizi. A realizat o reală misiune creștină, fără a fi episcop sau egumen al vreunei mănăstiri.

Opera sa cuprinde 23 de Omilii rânduite în ordine alfabetică și o omilie cu titlul „Despre ciorchine”. Legat de viața sa, avem informații chiar din Omilia a II-a, unde afirmă: „laud pe Dumnezeu, Care din eroarea idolilor m-a scos”. Pe baza acestor informații, aflăm că mai înainte de a deveni creștin a fost păgân. Devenind creștin el, îmbrățișează Evanghelia și se dedică slujirii lui Hristos, ducând o viață ascetică. Moare ca martir creștin – prin tăiere de sabie – în jurul anului 345, pe când rege al Persiei era Sapor.