La Sfânta Mănăstire Simonopetra din Sfântul Munte a venit pe 28 octombrie 1888 și a fost tuns monah pe 21 martie 1893, în Duminica Floriilor. În februarie 1914 devine întâistătător al mănăstirii, pe 11 aprilie 1920 este hirotonit diacon, iar următoarea zi, pe 12 aprilie, presvitera. Pe 20 aprilie 1920, în Duminica Femeilor Mironosițe, este întronizat egumen al mănăstirii sale de metanie.

Pe 15 iunie 1931 este exilat la Sfânta Mănăstire Kutlumuş, iar după trei luni este trimis la Biserica Înălțării Domnului din Atena. În anul 1937 i se propune să se întoarcă pe tronul de egumen al Mănăstirii, dar acesta refuză cu discreție. Douăzeci de ani mai târziu, pe 7 ianuarie 1957 (ajunul Sărbătorii Nașterii Domnului, după calendarul vechi), își dă ultima suflare, părăsind lumea aceasta.

A trăit 17 ani în patria sa, în Asia Mică, 43 de ani în mănăstirea de metanie, Simonopetra și 26 de ani la Înălțarea Domnului, lumina sa călăuzitoare.