Moaștele Sfintei Ana, bunica Mântuitorului

Documentar

Moaștele Sfintei Ana, bunica Mântuitorului

    • Sfânta Ana cu Fecioara Maria
      Moaștele Sfintei Ana, bunica Mântuitorului / Foto: Bogdan Zamfirescu

      Moaștele Sfintei Ana, bunica Mântuitorului / Foto: Bogdan Zamfirescu

    • Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana
      Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana / Foto: Oana Nechifor

      Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana / Foto: Oana Nechifor

    • Nașterea Maicii Domnului
      Nașterea Maicii Domnului / Foto: Ștefan Cojocariu

      Nașterea Maicii Domnului / Foto: Ștefan Cojocariu

Potrivit tradiției, Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, a trăit șaizeci și nouă de ani, iar soțul său Ioachim, optzeci. Fecioara Maria a rămas orfană de ambii părinți la vârsta de 11 ani, pe vremea când trăia în Templu.

Conform lui Procopiu, pe timpul domniei Împăratului Iustinian (527-565), în Constantinopol a fost construită o biserică în cinstea Sfintei Ana. Împăratul Iustinian II (685-695; 705-711) a restaurat această biserică după ce Sfânta Ana i s-a arătat în vis soției sale însărcinate. Tot la acea vreme au fost aduse la Constantinopol trupul și veșmintele sfintei. Textul slujbei grecești închinate Sfintei Ana a fost compus de către Sfântul Teofan (d. 817), dar părți mai vechi ale slujbei îi sunt atribuite lui Anatoliu din Bizanț (d. 458). Adormirea sfintei este sărbătorită în Biserica de Răsărit pe data de 25 iulie, zi ce ar putea simboliza și ridicarea primei biserici din Constantinopol în cinstea ei ori aducerea moaștelor în Constantinopol. Acestea au fost aduse din Țara Sfântă în Constantinopol în 710 și până la anul 1333 ele încă se mai aflau în Biserica „Sfânta Sofia”. Sărbătoarea sa cea mai importantă din calendarul ortodox este pe 9 septembrie.

Cel mai vechi schit de pe Muntele Athos, precum și cel mai îndrăgit, îi este închinat lui „Yiayia” („Bunica”), așa cum o numesc cu drag călugării de la Schitul „Sfânta Ana”. În biserica principală este păstrată partea inferioară a piciorului stâng al Sfintei Ana. Conform unor manuscrise vechi, acest fragment din moaște a fost adus aici de către Simeon cel Drept, pe 26 octombrie 1666. Rămășița trupului Sfintei Ana nu a fost atinsă de stricăciune, făcând de-a lungul timpului nenumărate minuni, mai ales pentru femeile ce nu puteau avea copii. Întregul picior drept al Sfintei Ana este păstrat la Mănăstirea Cutlumuș, tot pe Muntele Athos. Mâna este păstrată la Mănăstirea Stavronikita. Alte rămășițe ale sfintei se mai află la Patriarhia Ierusalimului și a Antiohiei, la Mănăstirea Kykkos de pe insula Cipru, precum și la alte patriarhii ortodoxe și catolice din întreaga lume. Rugăciunile către Sfânta Ana sunt adresate pentru ajutor la nașterile dificile sau pentru ajutor în a avea copii.