Sfântul Marchian, ai cărui strămoși veniseră de la Roma cea veche la Constantinopol, a trăit pe vremea împăraților Marchian și Pulheria. Acest sfânt a zidit biserica sfintei Irina cea de lânga mare, și a unit cu ea paraclisul sfântului Isidor. Tot el a zidit biserica Sfintei Anastasia din golful Domnin, pe care a scăpat-o și din focul cel mare, ce s-a întâmplat la Constantinopol; că în vreme ce focul cuprinsese partea de sus a bisericii, Marchian stătea pe acoperiș cu mâinile ridicate spre cer, și prin rugăciunea lui a încetat văpaia focului. Acest fericit a făcut și alte fapte creștinești. El umbla noaptea pe ulițe și prin dărâmături și unde găsea vreun creștin mort, îl spăla cu mâinile lui, îl îmbrăca și îl ridica, zicându-i: "Scoală-te, frate, să ne dăm sărutarea din urmă"; apoi îl îngropă dupa rânduială. Iar minunile sale, sărăcăcioasa lui îmbrăcăminte și petrecerea între săraci, deși el era de felul lui un om bogat, sunt istorisite pe larg în istoria vieții lui. Pomenirea lui se face și pentru marele cutremur ce s-a întâmplat în acea zi, pe la începutul împărăției lui Vasile, când și biserica preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea din Stigma și multe alte biserici și case au căzut.