Acest între sfinți Părintele nostru Grigorie din tânara vârstă a iubit pe Hristos și s-a împodobit pe sine cu toate virtuțile cele după Dumnezeu. Drept aceea, dupa săvârșirea preasfântului papa al Alexandriei, din dumnezeiasca pronie a fost hirotonit arhiepiscop al Alexandriei, de către episcopii ce se adunaseră împreună și de către poporul iubitor de Hristos. Și s-a făcut prea ales dascăl Ortodoxiei, fiind blând, smerit, milostiv, părinte sărmanilor, sprijinitor văduvelor, povățuitor rătăciților, doctor bolnavilor, mângâiere celor scârbiți. Și se putea vedea că toți se bucurau și se veseleau pentru dânsul.

Dar lucrătorul de sminteală diavolul, intrând în împăratul acelei vremi, Leon luptătorul împotriva icoanelor, și insuflându-i socotințe prea întinate, l-a făcut să trimită să aducă pe sfântul legat de la Alexandria la Constantinopol. Și aceasta făcându-se și înfățișându-se sfântul înaintea lui, l-a mustrat pe împărat înaintea a tot senatul, numindu-l eretic și fără de Dumnezeu și necredincios. Iar tiranul, nesuferind ocările acestea, i-a sfâșiat trupul cu rănile, bătându-l cu vine de bou. Iar sfântul cu mulțumită suferind bătaia, zicea către cei de față: „Pentru sfânta icoană a Hristosului meu, gata sunt a suferi tăiere peste toate părțile trupului meu”. Acestea auzind, spurcatul împărat, a poruncit ca sfântul să fie surghiunit. Și mergând fericitul în surghiun, și ani câțva acolo petrecând, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.