Acest Sfânt a fost din Mira Lichiei, de neam strălucit, înaintat în vârstă. Văzând că păgânătatea se semețește, și legea idolilor se înalță, și pe mulți supuși sub robia rătăcirii, de se închinau la cele fără de suflet, el intrând în mijlocul lor, îi îndemna să părăsească deșertăciunea și să se întoarcă spre Dumnezeul, Cel cinstit de creștini, ca un făcător al tuturor și a toată suflarea de viață dătător. Iar guvernatorul, numindu-l pe sfânt bicisnic și nenorocit, că însuși de bunăvoia lui și-a ales a ajunge la torturi, sfântul zise că mai mare fericire și cinste este a pătimi cineva pentru Hristos. Și întrebându-l de soartă, de patrie și de nume, el pentru toate spunea că este creștin. Și nevrând nici de formă să dea cinste idolilor, cum îl sfătuia guvernatorul la toate, ci mărturisea și zicea că nu poate trupul să facă alta decât ceea ce vrea sufletul, de care sufletul este ocârmuit. De aceea a fost supus la chinuri în timpul cărora și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.