Sfântul Mucenic Donat diaconul a suferit moarte martirică în timpul împăratului Diocleţian. Persecuţiile sângeroase împotriva creştinilor au fost pornite de către împăraţii romani, care considerau creştinismul ca un pericol pentru însăşi existenţa statului roman păgân de atunci. În acele vremuri, în statul roman, religia era strâns legată de viaţa politică şi socială. Cetăţenii romani aveau obligaţia de a cinsti pe zei şi a le aduce jertfe, rigori pe care creştinii nu le îndeplineau. Au fost foarte mulţi împăraţi romani care au declanşat persecuţii sângeroase împotriva creştinilor printre care şi Diocleţian (284-305). În anii 303-304 Diocleţian a dat patru edicte împotriva creştinilor, prin care se prevedea dărâmarea lăcaşurilor de cult, interzicerea adunărilor creştine, uciderea preoţilor şi chiar a credincioşilor, dacă nu voiau să jertfească zeilor păgâni. Printre pedepsele care se aplicau: bătaia cu vergi sau cu pietre, sfâşierea trupului cu cioburi ascuţite, arderea cu fier înroşit, turnarea de plumb topit pe spate, spânzurarea cu capul în jos, sfărâmarea picioarelor, sugrumarea, înecarea, tăierea capului cu sabia. Diaconul Donatus (Donat) a primit moarte martirică în localitatea Cibalae (Cibales), în apropiere de Sirmium. I s-a tăiat capul cu sabia în ziua de 21 august, anul 304, pentru că a mărturisit că este creştin şi a refuzat să aducă jertfe zeilor păgâni.