Sfântul Mucenic Lup a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea și a fost un slujitor credincios al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, prăznuit pe 26 octombrie. Fiind de față la martiriul stăpânului său, Sfântul Lup a înmuiat marginea veșmântului său și un inel în sângele marelui mucenic și cu ele a vindecat mai târziu o mulțime de bolnavi. A mărturisit și el pe Hristos și, în cele din urmă, din porunca împăratului, a fost martirizat.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că Sfântul Lup din Tesalonic trebuie să fi fost dacoroman, dacă nu a folosit numele grecesc de Lykos (Lup), ci un nume în versiune latină, Lupus, cu varianta Lupos. Lui i-a încredințat Sfântul Mare Mucenic Dimitrie averile înainte de moarte, ca să le împartă săracilor.