Acești sfinți și buni biruitori mucenici au pătimit în timpul împărăției lui Dioclețian și Maximian, din partea lui Lisie. Mai întâi au fost prinși cei trei: Valerian, Candid și Achila, în Munții Trapezuntului. Prigonirea cumplită stând asupră-le, și-au lăsat casele și averile lor, cum și toată lumea cea deșartă, și ieșind în munți, rătăceau, voind mai bine să locuiască cu fiarele, decât cu cei de Dumnezeu urâți și închinători la idoli. Și după ce au prins pe acești trei, în țara Laziei, într-o cetățuie ce se numea Până, păgânii i-au trimis în surghiun, într-o temniță strâmtă, ce era acolo. Apoi, după o vreme, i-au adus la Trapezunt și i-au pus înaintea lui Lisie. Acolo fiind întrebați despre credința lui Hristos, și silindu-i la jertfă idolească, după ce sfinții nu s-au supus, mai întâi dezbrăcându-i, i-au bătut cu vine; apoi i-au spânzurat și cu unghii de fier i-au strujit, și cu făclii aprinse i-au ars. Dar dumnezeiasca putere întărea pe sfinții răbdători de chinuri, și nevăzut le ajuta lor în chinuri și pe chinuitori atât de mult i-au înfricoșat, încât au căzut cu fețele la pământ, ca morții; iar Lisie, văzând acestea, s-a spăimântat și a poruncit să-i ducă în temniță.

Nu după multe zile a prins și pe Sfântul Evghenie, și foarte tare l-au bătut pentru mărturisirea lui Iisus Hristos. Apoi, mergând Lisie în capiștea idolească, a fost dus și Evghenie mucenicul, care intrând înăuntru și rugându-se lui Dumnezeu, îndată au căzut idolii și ca praful s-au sfărâmat; apoi, după porunca tiranului, legându-l slujitorii cu frânghie de mâini și de picioare pe Sfântul Evghenie și întinzându-l la pământ, l-au bătut mult cu bețe groase; după aceea, spânzurându-l gol, cu unghii de fier i-au strujit trupul și cu făclii l-au ars, apoi cu oțet tare, amestecat cu sare, i-au udat rănile lui. După aceea, pe toți acești patru sfinți mucenici i-au aruncat într-un cuptor înfocat, din care ieșind fără vătămare, prin tăiere de sabie s-au sfârșit; și astfel și-au sfârșit sfinții mărturisirea lor.