Sfintele muceniţe fecioare Marta şi Maria, au fost surori de mamă, care, arzând cu dreaptă credinţă şi dragoste spre Hristos, se asemănau surorilor din Evanghelie, Marta şi Maria; şi fratele lor, Sfântul Mucenic Licarion, copilul.

Acestea au fost în părţile Asiei, în vremurile în care Biserica lui Hristos era prigonită de împăraţii şi de boierii păgâni, închinători la idoli. Marta şi Maria petreceau în feciorie slujind lui Hristos şi doreau să moară pentru El.

Odată, s-a întâmplat păgânului voievod a merge pe lângă casa lor şi Marta, deschizând uşa, a strigat cu sora sa către voievod: „Suntem creştine”. Dar voievodul cu slugile nu băgau de seamă şi treceau înainte, iar ele au strigat iarăşi în urma voievodului: „Suntem creştine”. Iar voievodul le-a răspuns: „Vă iert pentru tinereţele voastre, căci nu vreau să vă ucid”.

Sfânta Marta a zis: „O, voievodule, moartea mucenicească nu este moarte, ci viaţă”. Voievodul, auzind acestea, s-a mâniat foarte şi a poruncit s-o prindă. Apoi a ieşit şi Sfânta Maria şi a zis către voievod: „Cele ce a grăit sora mea şi eu le mărturisesc”.

Apoi a ieşit după surori acel copil, anume Licarion şi a strigat: „Precum au zis Marta şi Maria, asemenea şi eu grăiesc, sunt creştin”.

Atunci voievodul a poruncit să-i spânzure pe cruci, pe câte trei. Iar maica lor sta şi le zicea: „Mântuiţi-vă scumpii mei fii şi primiţi cununa de la Hristos”. Maria, care era spânzurată pe cruce, a zis: „Mântuită să fii şi tu maica noastră, cu rodul pântecelui tău, că ne-ai adus lui Hristos”.

Şi un ostaş a străpuns cu sabia pe Marta pe Maria şi pe Licarion, fiind pe cruce şi toţi trei şi-au dat duhul în mâinile Domnului.