Viață Viitoare

Ne pregătim în fiecare zi pentru veșnicie?

Abia după ce am doborât copacul, vom vedea dacă e bun pentru o construcţie, dacă e potrivit pentru mobilă într-o casă de oameni, dacă e bun pentru instrumente muzicale sau e bun doar pentru a arde în foc. Aşa şi cu omul, Dumnezeu îl cântăreşte la timpul potrivit şi îl hărăzeşte pentru lucruri nobile sau îl aruncă în focul veşnic.

Doamne, scapă-mă din valurile vieții!

Toate pe lume sunt trecătoare şi ar fi mai bine să le cauţi pe cele veşnice. Ce anume? Mântuirea. Trăieşti în lume ca o corabie pe mare şi te scufunzi ca Petru; de aceea, strigă împreună cu el: „Doamne, scapă-mă!”. Şi Domnul îţi va da mâna Sa, aşa cum i-a dat-o lui Petru.

De ce nu trebuie să plângem peste măsură pentru cei răposaţi

Nu este îndoială în faptul că despărţirea celui iubit de cei iubiţi şi, mai ales, despărţirea prin moarte, pricinuieşte oamenilor durere: despărţirea unuia de celălalt, a fraţilor de fraţi, a copiilor de părinţi, a părinţilor de copii nu are loc fără plâns amar. Însă în harul cel nou tot aşa trebuie să fie? La această întrebare vreau să dobândesc şi să transmit celor îndureraţi răspunsul Domnului Însuşi din Dumnezeiasca Scriptură.

Vrei liniște interioară?

Trupul se va strica degrabă, poftele vor păli, doar sufletul va trăi veşnic. „Căci ce va semăna omul, aceea va şi secera; cel ce seamănă în propriul său trup, din trup va secera stricăciune; dar cel ce seamănă în duhul, din duhul va secera viaţă veşnică”. (Galateni 6, 7-8).

Dragostea aduce mângâiere chiar și în necazuri

Mulţumim lui Dumnezeu pentru această stare de har ce i s-a trimis, care este, cum s-ar zice, o pregustare a vieţii fericite care o aşteaptă.

Ne vom revedea cu cei dragi care au trecut la Domnul, deci să nu deznădăjduim

Sfântul Ioan Gură de Aur înfăţişează două adevăruri mângâie­toare pentru a alina durerea celor ce i-au pierdut pe iubiţii lor: „Dacă trupul este supus putreziciunii, zice el, noi nu trebuie să fim întristaţi despre aceasta, ci să ne bucurăm, căci ceea ce este vremel­nic se distruge prin moarte, dar nu esenţa trupului.”

În Rai, îi vom recunoaște pe cei dragi și ei ne vor recunoaște pe noi

Lucrarea simţirilor va primi o putere nouă după ce sufletul va ieşi din acest trup muritor, după cum zice Apostolul Pavel. Prin urmare, toţi cei ce ne sunt scumpi pe lumea aceasta vor fi recunoscuţi de noi şi ne vor recunoaşte, dacă vor moşteni viaţa veşnică.

În vremurile de pe urmă, două lucruri ne vor ajuta

Biserica este mama noastră cea de obşte. Prin Biserică intrăm în lume, în viaţă, şi prin ea plecăm din lume, în cealaltă viață, veşnică.

Sfântul Ioan Botezătorul ne învață bucuria cerească a suferinței pe nedrept

Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau fur, sau ca desfrânat, sau adulter, sau altul ca un făcător de rele, sau râvnitor de lucruri străine, iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu pentru că a suferit pe nedrept. Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui, Care n-a săvârșit nici un păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui ce judecă cu dreptate.

Adu-ţi aminte de păcatele tale şi de judecata viitoare!

Adu-ţi aminte că în ceasul în care nu te aştepţi va trebui să mori şi să dai socoteală pentru tot ce ai lucrat. Să cauţi în sus, spre porţile Cerurilor, şi până la moarte roagă-L pe Dumnezeu să ţi le deschidă după ieşirea ta din trup şi să te primească în corturile cele veşnice.

Pagini