Viață Viitoare

Îngerii duc rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu

În viaţa viitoare, toţi care ne vom învrednici a deveni moştenitori ai Raiului vom sta veşnic de vorbă cu Dumnezeu, ca îngerii din Ceruri.

Monahia Agatonica Bordacel, iubită de oameni şi ascultată de animale

Toată viaţa a îngrijit de vitele mănăstirii, cu o dragoste şi răbdare rar întâlnite. Păştea oile, aducea lemne din pădure, mulgea vacile, hrănea păsările, făcea curăţenie şi tot ce i se poruncea. Tot timpul tăcea, lucra, se ruga şi era fericită. Pentru blândeţea inimii sale o iubea toată obştea călugăriţelor. O iubeau păsările, vitele, copiii satului şi mai ales oile mănăstirii, pe care le-a păstorit 30 de ani.

Iubirea e mai tare decât moartea

Soţii, dincolo de mormânt, sunt soţi îngereşti, însufleţiţi de iubirea cea mai curată și cerească pentru Domnul şi unul pentru altul.

Înțelepciunea lui Dumnezeu nu are hotar

Dumnezeu nu numai că e supraplin de înţelepciune şi „înțelegerea Lui nu are hotar” (Psalmi 146, 5), ci e aşezat mai presus şi de toată raţiunea, mintea şi înţelepciunea.

Ne pregătim în fiecare zi pentru veșnicie?

Abia după ce am doborât copacul, vom vedea dacă e bun pentru o construcţie, dacă e potrivit pentru mobilă într-o casă de oameni, dacă e bun pentru instrumente muzicale sau e bun doar pentru a arde în foc. Aşa şi cu omul, Dumnezeu îl cântăreşte la timpul potrivit şi îl hărăzeşte pentru lucruri nobile sau îl aruncă în focul veşnic.

Doamne, scapă-mă din valurile vieții!

Toate pe lume sunt trecătoare şi ar fi mai bine să le cauţi pe cele veşnice. Ce anume? Mântuirea. Trăieşti în lume ca o corabie pe mare şi te scufunzi ca Petru; de aceea, strigă împreună cu el: „Doamne, scapă-mă!”. Şi Domnul îţi va da mâna Sa, aşa cum i-a dat-o lui Petru.

De ce nu trebuie să plângem peste măsură pentru cei răposaţi

Nu este îndoială în faptul că despărţirea celui iubit de cei iubiţi şi, mai ales, despărţirea prin moarte, pricinuieşte oamenilor durere: despărţirea unuia de celălalt, a fraţilor de fraţi, a copiilor de părinţi, a părinţilor de copii nu are loc fără plâns amar. Însă în harul cel nou tot aşa trebuie să fie? La această întrebare vreau să dobândesc şi să transmit celor îndureraţi răspunsul Domnului Însuşi din Dumnezeiasca Scriptură.

Vrei liniște interioară?

Trupul se va strica degrabă, poftele vor păli, doar sufletul va trăi veşnic. „Căci ce va semăna omul, aceea va şi secera; cel ce seamănă în propriul său trup, din trup va secera stricăciune; dar cel ce seamănă în duhul, din duhul va secera viaţă veşnică”. (Galateni 6, 7-8).

Dragostea aduce mângâiere chiar și în necazuri

Mulţumim lui Dumnezeu pentru această stare de har ce i s-a trimis, care este, cum s-ar zice, o pregustare a vieţii fericite care o aşteaptă.

Ne vom revedea cu cei dragi care au trecut la Domnul, deci să nu deznădăjduim

Sfântul Ioan Gură de Aur înfăţişează două adevăruri mângâie­toare pentru a alina durerea celor ce i-au pierdut pe iubiţii lor: „Dacă trupul este supus putreziciunii, zice el, noi nu trebuie să fim întristaţi despre aceasta, ci să ne bucurăm, căci ceea ce este vremel­nic se distruge prin moarte, dar nu esenţa trupului.”

Pagini