Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis (Ioan 17, 3).

Cunoașterea lui Dumnezeu în viața aceasta pământească aduce începutul și pregustarea vieții celei veșnice. Cunoașterea lui Dumnezeu: este pentru noi viața veșnică cât mai suntem încă pe pământ. Dar ce este viața veșnică în veacul de apoi, ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit (I Corinteni 2, 9).

A nu te mai sătura de vederea lui Dumnezeu, a fi mereu cu Dumnezeu, întru uimire și bucurie de negrăit prin cuvânt, întru laudă și bunătate neîncetată – nu este aceasta viața îngerilor și a drepților din lumea cealaltă? Nu este viața aceasta întru cunoașterea lui Dumnezeu?

Câtă vreme ne aflăm aici, pe acest pământ, așa cum spune Apostolul, vedem ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față (I Corinteni 13, 12). Acum Îl cunoaștem pe Dumnezeu numai în parte, dar apoi Îl vom cunoaște întru totul.

Iată că nu ar trebui să socotim că omul ajunge la credința că Dumnezeu există undeva și într-un anumit fel, judecând toate după mintea sa. Omul acela Îl cunoaște pe Dumnezeu, care simte respirația vie a lui Dumnezeu în sine și în tot ceea ce se află împrejurul său; acela care, cu inima și cu mintea și cu sufletul, simte prezența măreață și înfricoșătoare a singurului Dumnezeu adevărat, în firea și în viața sa personală.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, București, 2006, pp. 295-296)