Urăşte, nepriceputule, trupeştile plăceri, nu alege mai mult calea locuinţei tale, ci cunoaşte că eşti străin și nemernic pe acest pământ. Mergi repede ca să ajungi la fericirea cea adevărată, căci Domnul nu l-a gonit pe om din Rai ca să fie în lume ca într-un alt rai, sau să aibă bucurie şi plăceri, ci să-și plângă păcatele sale, şi să se ostenească, şi să se zbuciume ca un călător, până când va ajunge la patria sa. De aceea nu trebuie să te îngrijeşti în lumea aceasta de lucruri netrebnice, ci numai de câte sunt folositoare sufletului tău.

Precum călătorii şi neguţătorii care se duc să facă negoţ în ţară depărtată și când se întorc în patria lor nu cumpără lucruri grele şi cu anevoie de purtat, că nu pot să le poarte drum lung, fiindcă le pricinuiesc supărare. Ca să nu fie prădaţi de tâlhari, ei aleg lucruri mici şi trebuincioase, adică pietre scumpe şi mărgăritar, care prind puţin loc şi preţuiesc mult. Aşa fă şi tu, ascultătorule, că străin eşti aici, iar mâine te vei duce la Patria ta, şi niciun lucru din câte stăpâneşti nu este cu putinţă să iei şi să duci împreună cu tine.

(Monahul Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 276)