În acest ultim episod al seriei, dedicat Sfintei zile de Duminică, Pr. Prof. Stelian Tofană ne vorbește despre momentul care schimbă istoria umanității: Învierea lui Hristos.

Femeile mironosițe, venite să ungă trupul Domnului, găsesc mormântul gol. Piatra este dată la o parte. Giulgiurile zăceau, iar mahrama era împăturită și pusă deoparte — un detaliu discret, dar profund: Hristos a înviat, cu grijă, cu voință, cu rânduială.

Chiar dacă străjerii sunt mituiți să ascundă adevărul, dovada Învierii nu este doar în mormântul gol, ci în schimbarea radicală a lumii, în propovăduirea care nu s-a oprit niciodată.

Părintele Tofană încheie această serie cu un îndemn inspirat din cântarea pascală „Ziua Învierii”, subliniind cele patru roade ale Învierii în viața noastră:
1. Să ne luminăm cu prăznuirea – Înțelegerea profundă a Învierii ca dovadă că moartea nu are ultimul cuvânt și că suntem chemați la o altă existență, transfigurată.
2. Unul pe altul să ne îmbrățișăm – Învierea cheamă la comuniune sinceră, nu la izolare.
3. Să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi – Iubirea pascală nu face selecții. E universală.
4. Să iertăm toate pentru Înviere – În fața veșniciei, supărările devin neînsemnate.

Hristos a înviat! – nu este doar o formulă, ci o realitate care ne schimbă viața. Întrebarea este: Putem răspunde cu toată ființa noastră: Adevărat a înviat?