Sfântul Ioan Iacob este darul pe care Dumnezeu l-a făcut poporului român

Sfântul Ioan Iacob este darul pe care Dumnezeu l-a facut poporului român. Primirea acestui dar ne produce o bucurie imensă dar, în același timp, ne angajează într-o responsabilitate față de noi înșine. Trebuie să valorificăm acest dar spre mântuirea noastră.

Nu demult, un alt mare duhovnic al României, părintele Ioanichie Bălan, spunea: Părintele Ioan Iacob avea un suflet mare, o minte curată și limpede ca apele Iordanului… El n-ar fi putut trăi în pustie fără rugăciune și cântare bisericească. Cea dintâi curăță și aprinde, cea de a doua mângâie și liniștește. Poezia lui este o rugăciune de mângâiere, cântare duioasă de pustie, picurată de bucurie și lacrimi, expresia simțirii celei mai adânci a dorului românesc.

Smerenia, ascultarea și mărturisirea dreaptă sfarmă toată înșelăciunile și mrejele vrăjmașului. Cel ce va iubi sărăcia de bună voie, prigoana și smerenia acela se va mântui, spunea smeritul monah Ioan.

Aceste trei fapte mari ale virtuții le-a avut Sfântul nostru Părinte Ioan Iacob: sărăcia, prigoana și smerenia. Opera scrisă lăsată nouă de Sfântul Ioan Iacob, cuprinde poezii și proză cu conținut moral, dogmatic și național și se păstrează în manuscris în două volume și mai multe caiete (acestea s-au găsit până astăzi). Sfântul Ioan s-a născut creștin și a trăit viața creștinească în toată plenitudinea ei. Viața lui constituie un model grăitor pentru toți creștinii. A studiat viața sfinților români, dintre care l-a atras îndeosebi Daniil Sihastrul – contemporan cu Binecredinciosul Ștefan cel Mare  - care l-a sfătuit pe voievod și s-a rugat pentru el ca să-i bată pe turci. L-a atras viața deosebită a Sfântului Nifon de la Argeș, fost patriarh al Constantinopolei și Mitropolit al Țării Românești sub Radu cel Mare, căruia i-a cântat viața în versuri. În Țara Sfântă i-a cunoscut pe părinții duhovnicești de valoare, în special pe duhovnicul Sava, căruia i-a dedicat poezii. Sfântul Ioan scoate în evidență datoria ucenicilor de a se ruga pentru duhovnicii lor, atât în viață, cât și după moartea acestora, căci aceștia i-au luat în chezășie prin iertarea păcatelor lor și sunt rugători pentru ei. L-a impresionat și viața aspră a Sfintei Maria Egipteanca, care a trăit 47 de ani în Pustiul Iordanului și căreia i-a dedicat o frumoasă poezie. Ca și Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Ioan, un mare admirator al acestuia, este un apărător al Tradiției și al Sfintelor canoane ale  Bisericii Ortodoxe. El adresează Sfântului Nicodim aceste versuri:

Pidalionul scris de tine
Să fie nației creștine
Ca o duhovnicească cârmă,
Iar cartea Celor cinci simțuri
Oglinda sfintei mântuiri.

Nu trebuie uitat nicidecum faptul că Sfântul Ioan a fost român și este un sfânt pentru tot sufletul românesc. Sfaturile sale, învățăturile ce reies din scrierile sau din frumoasele sale poezii, se pliază pe sufletul românesc într-o armonie desăvârșită. El a cunoscut necesitățile neamului său și a dat răspunsuri prompte și de actualitate. Ca duhovnic, a acționat asemenea unui doctor priceput, vindecând rănile sufletești a celor care veneau la el. Cel mai important este faptul că ne-a lăsat aceste medicamente. Nu le-a luat cu el. Le avem în cărțile lui, iar unii le poartă în suflete. Chiar dacă a trecut la Domnul, nu l-am pierdut, ci l-am câștigat ca rugător pentru noi în ceruri. Nu-l mai putem auzi, nu-l mai putem vedea dar el rămâne duhovnicul nostru. Ne ascultă în rugăciunile pe care le înălțăm către el și se roagă pentru noi lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Iacob este darul pe care Dumnezeu l-a făcut poporului român. Primirea acestui dar ne produce o bucurie imensă, dar în același timp, ne angajează într-o responsabilitate față de noi înșine. Trebuie să valorificăm acest dar spre mântuirea noastră. Dumnezeu ne-a întins o mână și ar fi păcat să Îl lăsăm cu mâna întinsă. În inflația de pseudo-modele din societatea actuală, Sfântul Ioan Românul poate fi luat ca model în ceea ce privește virtuțile pe care le-a înmulțit până a ajuns la înțelegerea lucrurilor. Practic, pentru a duce o viață decentă avem nevoie, mai întâi de toate, de a înțelege iar discernământul nu se poate dobândi decât prin rugăciune și mijlocirea sfinților. Sfântul Ioan a mers pe această cale. A dobândit luminarea și ne poate ajuta și pe noi. Dumnezeu l-a pus ca pe un soare pe cerul vieții noastre. Să nu punem lumina lui sub obroc!

(Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, Viață. Poezie. Învățătură. Sfântul Ioan Iacob Duhovnicul – Pr. Prof. Vasile Sandu,  Editura Doxologia, pp. 291-292)

Ultimele din categorie