Cum s-a rugat Sfânta Ana înainte de a o naște pe Fecioara Maria
Mergând într-un loc tăinuit, Sfânta Ana s-a rugat lui Dumnezeu cu tânguire și cu lacrimi fierbinți, rostind următoarele:
Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, Cel ce numai cu cuvântul Tău ai făcut cerul și pământul cu toate cele ce sunt într-însele; Dumnezeule, Cel ce ai zis făpturilor Tale să crească și să se înmulțească, Tu cel ce ai binecuvântat pe Sara, soția lui Avraam, și la bătrânețile ei a născut pe Isaac, și ai dăruit Anei, ce era stearpă, pe Samuil Prorocul și alți copii, dă-mi și mie roadă pântecelui meu, și nu mă lăsa să rămân pururea de ocară și urgie oamenilor. Adonai, Doamne Savaot, Tu Care știi ocara nerodirii mele, dezleagă-mi durerea inimii mele, deschide pântecele meu, și pe cea neroditoare arat-o roditoare cu Atotputernicia Ta... Și orice voi naște: fecior ori fecioară, o voi închina Sfinției Tale cu toată inima, dăruind-o Bisericii Tale pentru a-Ți sluji pururea acolo.
Acestea și multe altele grăindu-le Dreapta Ana cu mare tânguire, i s-a arătat îngerul Domnului, zicându-i: „Ano! Ano! S-a auzit rugăciunea ta. Suspinurile tale au străbătut norii și treptele Cerurilor; iar lacrimile tale fierbinți au ajuns înaintea lui Dumnezeu. Iată, tu vei zămisli și vei naște o fiică, cea Preabinecuvântată. Pentru aceasta se vor binecuvânta toate semințiile pământului și printr-însa se va dărui mântuire lumii. Numele fiicei acesteia ce o vei zămisli și naște va fi Maria”.
(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, 2001, p. 31)
Maica Domnului este „scumpa noastră mamă obștească”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro