Sfântul Dosoftei, Mitropolitul Moldovei ‒ drumul spre sfințenie

Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani de viaţă departe de ţara sa. Şi-a continuat lucrarea cărturărească şi, pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică, a tradus din scrierile Sfinţilor Părinţi Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman Patriarhul Constantinopolului şi Simeon al Tesalonicului. A îndurat cu demnitate lipsurile, purtând de grijă comunităţii sale ortodoxe din Polonia. Ierarhul nu a cedat presiunilor şi a rămas ortodox până în ultima zi a vieţii sale, cunoscându-şi vremea chemării la Domnul.

Originar din Suceava (1624-1693), Sfântul Dosoftei a învăţat la Școala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Liov, având darul unei inteligenţe deosebite. A studiat cu râvnă Sfânta Scriptură şi scrierile dumnezeiştilor Părinţi, traducând texte despre Ortodoxie în limba română, din greacă, latină, slavonă, polonă şi ucraineană. A deprins apoi învăţătura duhovnicească la şcoala Mănăstirii Probota, primind chipul îngeresc.

A sporit în dragoste şi rugăciune pe calea monahismului, devenind părinte duhovnicesc şi începător al obştii de la Probota. Datorită darurilor sale şi virtuţilor, a fost chemat de Dumnezeu la slujba arhierească, mai întâi ca episcop de Huşi, apoi la Roman, iar în cele din urmă a fost ales Mitropolit al Moldovei, uimindu-i pe toţi cu înţelepciunea şi blândeţea sa. Traducând şi tipărind cărţi sfinte în limba română, a contribuit la apariţia Psaltirii în versuri şi a Acatistului Născătoarei de Dumnezeu, ca prime lucrări, revizuind traducerea Vechiului Testament făcută de Nicolae Milescu.

Având convingeri antiotomane şi fiind schimbat din scaunul arhieresc, a plecat în pribegie în Polonia, în anul 1673, doi ani mai târziu fiind readus în demnitatea sa chiriarhală. Odată cu refacerea Tipografiei de la Iaşi, Mitropolitul a tipărit cărţi noi, având o mare dragoste pentru sfinţi şi pentru sfinţenie. În anul 1686 regele polon Jan Sobieski a vrut să îl atragă pe Mitropolit în campania sa antiotomană, dar pentru că au fost nevoiţi să se retragă, polonezii l-au luat ostatic pe Mitropolit, împreună cu tezaurul Mitropoliei şi cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani de viaţă departe de ţara sa. Şi-a continuat lucrarea cărturărească şi, pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică, a tradus din scrierile Sfinţilor Părinţi Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman Patriarhul Constantinopolului şi Simeon al Tesalonicului. A îndurat cu demnitate lipsurile, purtând de grijă comunităţii sale ortodoxe din Polonia. Chiar regele polon venea adesea pentru a participa la slujbele ţinute de Mitropolit.

Ierarhul nu a cedat presiunilor şi a rămas ortodox până în ultima zi a vieţii sale, cunoscându-şi vremea chemării la Domnul. A fost înmormântat la Biserica „Naşterea Domnului” din Jolkiew, Ucraina.

Ultimele din categorie