Viaţa Sfântului Cuvios Coprie

4 Septembrie 2015 Vieţile Sfinţilor
 

Dar sfântul a prins pe urs şi a pus lemnele pe el zicându-i: „Nu te voi lăsa, că acum trebuie să faci tu slujba măgarului până se va tămădui”. Şi prin ruga marelui Teodosie i se supunea ursul şi căra lemne.

Acest sfânt părinte s-a născut în gunoi lângă Mănăstirea Sfântului Marelui Teodosie Chinoviarhul, dintr-o femeie urmărită de agareni (turci), cu alţi mulţi creştini care fugeau către Sfântul Teodosie ca să scape.

După ce s-au dus păgânii, potoliţi de dumnezeiescul dar ce locuia în Sfântul Teodosie, au aflat călugării pe copilul ce se născuse în gunoi. Din porunca marelui Teodosie l-au luat şi l-au numit Coprie (adică gunoi) şi a fost hrănit cu laptele unei capre, care păştea în câmp împreună cu celelalte.

Iar când ştia vremea că trebuie să sugă copilul, se pogora singură din munte de-l alăpta şi iar se întorcea la turmă.

Dacă s-a făcut mare, copilul era foarte drag marelui Teodosie şi s-a învrednicit de Duhul Sfânt. Căci păzind curăţia sufletului, a ajuns de i se supuneau fiarele sălbatice. Aşa, într-una din zile, aflând un urs în grădină, mâncând lăptucile (plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână sunt comestibile), l-a luat de urechi şi l-a scos afară. Şi poruncindu-i, cu ruga marelui Teodosie, n-a mai cutezat ursul altă dată să mai intre în grădină. Şi în munte suindu-se cu un măgar la lemne şi aducând lemnele iarăşi a venit un urs şi a apucat măgarul să-l vatăme.

Dar sfântul a prins pe urs şi a pus lemnele pe el zicându-i: „Nu te voi lăsa, că acum trebuie să faci tu slujba măgarului până se va tămădui”. Şi prin ruga marelui Teodosie i se supunea ursul şi căra lemne.

Acest sfânt servind la bucătărie, când clocotea mâncarea de se ajungea ca bucatele să se verse din vas, negăsind la îndemână lingura cea obişnuită, îşi băga mâna goală în vas şi potolea fierberea şi nu se vătăma.

Ajungând el la nouăzeci de ani, strălucea între părinţii aceia ca soarele, împodobit fiind cu preoţia şi cu tot felul de virtuţi. Şi stând într-un loc ascuns îşi înălţa rugăciunile către Dumnezeu atât încât marele Teodosie, după mutarea sa către Domnul, i se arăta şi venea împreună cu dânsul şi cânta.

Şi mai pe urmă a zis către dânsul: „Iată, frate Coprie, ţi-a venit vremea petrecerii tale; vino către noi la locul care-ţi este gătit”. Şi dacă auzi aceasta minunatul, peste puţine zile se îmbolnăvi şi sărutând pe sfinţii părinţi, se duse cu pace către Domnul.

Ultimele din categorie