Acest sfânt părinte s-a născut în gunoi lângă Mănăstirea Sfântului Marelui Teodosie Chinoviarhul, dintr-o femeie urmărită de agareni (turci), cu alți mulți creștini care fugeau către Sfântul Teodosie ca să scape.

După ce s-au dus păgânii, potoliți de dumnezeiescul dar ce locuia în Sfântul Teodosie, au aflat călugării pe copilul ce se născuse în gunoi. Din porunca marelui Teodosie l-au luat și l-au numit Coprie (adică gunoi) și a fost hrănit cu laptele unei capre, care păștea în câmp împreună cu celelalte.

Iar când știa vremea că trebuie să sugă copilul, se pogora singură din munte de-l alăpta și iar se întorcea la turmă.

Dacă s-a făcut mare, copilul era foarte drag marelui Teodosie și s-a învrednicit de Duhul Sfânt. Căci păzind curăția sufletului, a ajuns de i se supuneau fiarele sălbatice. Așa, într-una din zile, aflând un urs în grădină, mâncând lăptucile (plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână sunt comestibile), l-a luat de urechi și l-a scos afară. Și poruncindu-i, cu ruga marelui Teodosie, n-a mai cutezat ursul altă dată să mai intre în grădină. Și în munte suindu-se cu un măgar la lemne și aducând lemnele iarăși a venit un urs și a apucat măgarul să-l vatăme.

Dar sfântul a prins pe urs și a pus lemnele pe el zicându-i: „Nu te voi lăsa, că acum trebuie să faci tu slujba măgarului până se va tămădui”. Și prin ruga marelui Teodosie i se supunea ursul și căra lemne.

Acest sfânt servind la bucătărie, când clocotea mâncarea de se ajungea ca bucatele să se verse din vas, negăsind la îndemână lingura cea obișnuită, își băga mâna goală în vas și potolea fierberea și nu se vătăma.

Ajungând el la nouăzeci de ani, strălucea între părinții aceia ca soarele, împodobit fiind cu preoția și cu tot felul de virtuți. Și stând într-un loc ascuns își înălța rugăciunile către Dumnezeu atât încât marele Teodosie, după mutarea sa către Domnul, i se arăta și venea împreună cu dânsul și cânta.

Și mai pe urmă a zis către dânsul: „Iată, frate Coprie, ți-a venit vremea petrecerii tale; vino către noi la locul care-ți este gătit”. Și dacă auzi aceasta minunatul, peste puține zile se îmbolnăvi și sărutând pe sfinții părinți, se duse cu pace către Domnul.