Viu şi lucrător este cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 4,12)

Cuvinte duhovnicești

Viu şi lucrător este cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 4,12)

Aşijderea a asemănat Cuvântul Adevărului şi cu grăuntele de muştar - mic adică fiind şi în inima celor ce-l aud semănându-se -, care, prin lucrarea cea cuviincioasă crescând, se face ca un copac mare Într-un loc înalt, făcându-se aşa cugetelor celor ce se apropie de el ca la o casă de scăpare. Şi aceasta cu adevărat era cu putinţă, de vreme ce Apostolilor le-a zis că sunt curaţi pentru cuvântul pe care l-au auzit (cf. Ioan 13: 10; 15: 3), făcându-se curaţi pentru puterea cea împreunată cu cuvântul spre lucrare, pentru că viu şi lucrător este cuvântul lui Dumnezeu (Evr. 4:12).

Domnul nostru Iisus Hristos, Puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, cu dumnezeiască cuviinţă - precum Însuşi mai-nainte purtând de grijă de mântuirea tuturor -, a hotărât grăind: Pocăiți-vă! (Matei 3: 2; 4: 17; Marcu 1: 15). Drept aceea, din aceasta ne este cu putinţă a cunoaşte că toată felurimea poruncilor într-un hotar al pocăinţei se săvârşeşte, precum şi Apostolilor în cap le-a poruncit zicând lor: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor" (Luca 10: 9; Matei 3: 2 etc.), nicidecum socotind vremelnică apropierea împărăţiei, ca una ce adică îndată stă înaintea lumii - căci cum ar fi hotărât adevărul cele nepotrivite lucrurilor? Că, iată, şi cei ce vieţuiau atunci, şi cei de după ei au adormit fără a se împărtăşi de sfârşitul cel de obşte, ci, ştiind Domnul că noima împărăţiei şi a pocăinţei este că acestea au putere, a zis pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor. Pentru că, dacă aceasta s-ar da acum desăvârşit, cum dar mai este Împărăţia cerurilor asemenea aluatului pe care, luându-l o femeie, l-a ascuns în trei măsuri de făină până ce s-a dospit tot (cf. Luca 13: 21)? E întocmai precum cugetul care a primit cuvântul Domnului, pe care, ascunzându-l în ipostasul cel în trei părţi, zic adică trupul, sufletul şi duhul, după Apostolul (cf. I Thesa. 5: 23), toată subţirătatea lor cea întru gânduri ca pe nişte făină în multe părţi revărsată într-un aluat al credinţei o a adunat; cugetul adică aşteptând să se asemene cu totul cuvântului celui lucrător. Aşijderea a asemănat Cuvântul Adevărului şi cu grăuntele de muştar - mic adică fiind şi în inima celor ce-l aud semănându-se, care, prin lucrarea cea cuviincioasă crescând, se face ca un copac mare Într-un loc înalt, făcându-se aşa cugetelor celor ce se apropie de el ca la o casă de scăpare. Şi aceasta cu adevărat era cu putinţă, de vreme ce Apostolilor le-a zis că sunt curaţi pentru cuvântul pe care l-au auzit (cf. Ioan 13: 10; 15: 3), făcându-se curaţi pentru puterea cea împreunată cu cuvântul spre lucrare, pentru că viu şi lucrător este cuvântul lui Dumnezeu (Evr. 4:12).

(Sfântul Cuvios Marcu pustnicul, Scrieri, Editura Cartea Ortodoxă, 2008, pp. 14-15)

Citește despre: