Se întâmplă că atunci când ne stau nouă înainte lucrări duhovniceşti, îndată le poftim şi alergăm spre ele, însă nu ca mişcaţi de voia lui Dumnezeu sau nu numai cu scopul de a plăcea Lui, ci pentru acea mângâiere şi bucurie care se naşte în noi atunci când dorim şi căutăm acelea pe care le voieşte Dumnezeu de la noi. Această înşelare este cu atât mai ascunsă şi mai tăinuită cu cât este mai înalt în sine şi mai duhovnicesc lucru dorit. De aceea nu trebuie să fim mulţumiţi doar a dori ceea ce voieşte Dumnezeu, ci trebuie încă să dorim aceasta precum, când, de ce şi pentru ce Acela o voieşte. Şi apostolul ne porunceşte să cercăm care este voia lui Dumnezeu, nu numai cea bună, ci şi cea bineplăcută şi în toate privinţele desăvârşită, zicând: „Nu vă potriviţi veacului acestuia, ci schimbaţi-vă la faţă întru înoirea minţii voastre, ca să cercaţi voi care este voia lui Dumnezeu cea bună şi bineplăcută şi desăvârşită (Rom. 12, 2).

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 41)