„Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui”( 2 Petru 2, 22). Un astfel de om, stă departe de viaţa fericită a drepţilor - aşa cum a arătat Domnul nostru prin parabolă, zicând: „Nimeni punându-şi mâna s-a pe plug şi căutând înapoi, este îndreptat întru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9, 62). Aici, prin „mână" Stăpânul numeşte voinţa proprie şi liberă a fiecăruia dintre noi. De asemenea, prin „plug” numeşte sfintele şi mântuitoarele Lui porunci prin care ducem o viaţă întocmai ca a îngerilor potrivit cu evanghelia iar prin întoarcerea înapoi ce altceva vrea El să numească dacă nu întoarcerea la obiceiurile dinainte şi la deşertăciunea vieţii lumeşti? Oare nu este întoarcerea înapoi grija permanentă pentru dobândirea mai multor ţarini şi avuţii şi diferitelor cirezi de vite şi pentru înmulţirea de câteva ori a argintului şi a aurului, de care monahul s-a lepădat de bunăvoie la tunderea lui în monahism, făgăduind Stăpânului, Care locuieşte în cele de sus, să fie liber de toate acestea pe viitor ca apostolii şi să îndeplinească poruncile Domnului, trăind în sărăcie şi tăcere, cu smerită înţelepciune, în curăţia şi sfinţenia trupului şi a sufletului?

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 143)