Dumnezeul nostru, fraţilor, este Dumnezeul fiilor slobozi, nu al robilor. Hristos nu a coborât pe pământ ca să adune oamenii cu sila, ci ca să strângă voluntari în oastea sa. Cine vrea, vrea; cine nu vrea, nu e dator. Numai că cel ce nu vrea să fie voluntar al lui Hristos ajunge recrut al satanei, fie că vrea, fie că nu. Căci a spus Hristos: Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este. Iar călăuza tuturor celor ce sunt împotriva lui Hristos dintru început este acel voievod întunecat al iadului satana.

Fraţilor, ne naştem aici, dar nu pentru aici. Trăim aici, dar nu pentru viaţa aceasta. În clipa în care ne naştem aici, suntem înscrişi în cartea veşnică a acelei lumi, între locuitorii şi cetăţenii acelui ţărm de unde nu mai este întoarcere. Şi cu cât este mai mare refluxul pe acest ţărm, cu atât mai mare este fluxul pe ţărmul celălalt.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniței, Editura Predania, 2009, p. 182)