Este o luptă, nu putem ierta de la început. Dar dacă avem această lucrare, Dumnezeu prin harul Său ne ajută. Vedem cât de greu este să ierți, pentru că este greu, este cea mai grea lucrare. Numai oamenii care nu au practicat-o niciodată pot spune: „Ei, mare lucru să te mântuiești așa, la urmă spun și eu, iaca i-am iertat și mă mântuiesc.” Dar cei care au această nevoință știu cât de greu este. A ierta este o lucrare permanentă. Iară și iară căutăm motive pentru care să-l îndreptățim pe cel din fața noastră: poate a fost obosit, poate-i bonlav, are o educație altcumva decât a mea, nu l-am înțeles eu corect... să luăm vina asupra noastră. Acesta este un exercițiu duhovnicesc prin care ne desăvârșim. Deci să nu ne tulburăm, nimeni nu poate ierta dintr-odată. Dacă ar fi așa de simplu nu ar mai sta această poruncă în mijlocul Evangheliei, n-ar mai făgădui Dumnezeu Împărăția pe un gând pe care noi l-am putea dobândi atât de ușor. Este osteneală. Dar, prin exercițiu, dacă tot timpul vom căuta aceasta, vom reuși.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnp a ierta, Editura Cathisma, București 2010, pp. 78-79)