Veți spune: „Cum de alții sunt liniștiți?”. Este doar o aparență a liniștii. Duhul le este mort: viața sufletească și cea trupească este o viață tulbure, lipsită de bucurii. De s-ar trezi cât de puțin, atunci ar rosti altfel de vorbe. Așa că, vă rog, nu vă îndoiți din cauza lor. Nu aveți destule mărturii? Dar mângâierile lăuntrice, dar apropierea Maicii Domnului, dar ajutorul neașteptat și grabnic primit și multe altele? Ce mai vreți? Vreți s-ajungeți în Cer dintr-o dată! Așteptați! Toate își au vremea lor. Iar faptul că firul vieții se împletește neuniform, așa se întâmplă la toți. Așa că, vă rog, nu vă intimidați. Tulburarea va trece. Veți începe să citiți, să vă rugați, și totul se va liniști.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori despre viața creștină, traducere de Elena Dulgheru și Richard Sârbu, Editura Sophia, București, 2001, p. 32)