Această Xenarhia se căsători şi trăi cu soţul ei, dar dobândi o înaltă treaptă a virtuţii şi ştiu cum să placă Sfintei Muceniţe prin viaţa sa, încât se povestesc despre ea următoarele. O persoană evlavioasă, bărbat sau femeie, nu se ştie, îi dărui o carte pe care o ţinea în mână. Iar această carte era Sfânta Evanghelie. Xenarhia o primi cu cea mai mare bucurie, dar zâmbi uşor şi rosti, se pare, aceste cuvinte: „Darul acesta este dumnezeiesc, admirabil, fără seamăn, căci nu mai există pe pământ vreo carte asemănătoare. Însă, adăugă ea, la ce-mi va folosi mie, care nu știu să citesc? Doar dacă, cea care este stăpâna vieţii mele, chiar şi astăzi...”. În timp ce vorbea, deschise cartea şi se aplecă asupra ei pentru a o admira sau, poate, pentru a o săruta. Dar de îndată ce ochii îi căzură asupra literelor, începu să citească fluent, fără să se încurce, aşa încât femeile de lângă ea erau uluite şi aminteau de acest cuvânt al Evangheliei: „Cum ştie să citească, dacă nu a învăţat carte?”. Bineînţeles, tot Sfânta Muceniţă Tecla săvârşise, în ziua aceea, această deosebită minune, căci auzise rugăciunea femeii şi-i răspunse.

(Viața și minunile Sfintei Întâi Mucenițe și întocmai cu Apostolii Tecla, Editura Doxologia, p. 131)