Unii comentatori moderni, încercând să plaseze relatarea Facerii în interiorul scalei temporale evoluționiste, au încercat să arate că Sfinții Părinți credeau că acele zile ar fi epoci îndelungate sau mai mult decât atât, au încercat să sugereze că deși erau zile obișnuite de 24 ore fiecare, au fost separate, totuși, de perioade mari de timp geologic. Cei care susțin acest lucru citează scrierea despre cele ,,șapte veacuri ale lumii” din Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin, dar ei interpretează greșit cuvintele lui.

Chiar Sfântul Ioan Damaschin arată deslușit, în aceeași scriere, Dogmatica, că atunci când vorbește de ,,șapte veacuri” se referă la istoria omenirii de după Săptămâna Creației spunând că ,,cele șapte veacuri ale lumii prezente cuprind multe veacuri, adică generațiile de oameni”.

Sfântul Simeon Noul Teolog arată și mai deslușit acest lucru spunând: ,,Dumnezeu, ca Unul ce cunoaște dinainte toate, a zidit creația într-o ordine și într-o stare bine împodobită, și a rânduit cele șapte zile ca preînchipuire a celor șapte veacuri viitoare”.

În realitate – cu adevărat, acele zile erau de 24 ore lungime. Sfântul Efrem Sirul chiar le împarte în două perioade, fiecare de câte 12 ore. Referindu-se la Ziua Întâi spune: „Deși atât lumina, cât și întunericul au fost zidite într-o clipită, totuși, atât ziua, cât și noaptea Zilei Întâi au ținut câte douăsprezece ceasuri fiecare”.

Sfântul Vasile cel Mare spune că „în Cartea Facerii, cea dintâi Zi nu se numește ziua întâi ci zi una, fiindcă aceasta este ziua cea una cu care Dumnezeu a măsurat tot restul zidirii”. 

Părintele Serafim Rose referindu-se la aceste cuvinte menționează: „adică Ziua Întâi, despre care Sfântul Vasile spune că a avut 24 de ore, este exact aceeași zi care se repetă în restul creației. Dacă te gândești mai bine, nu este nimic cu adevărat dificil în această idee, fiindcă zidirea lui Dumnezeu este ceva cu totul în afara cunoașterii noastre prezente. Asimilarea zilelor cu epocile nu are niciun sens, ele nu pot fi făcute să coincidă. Deci pentru ce ai nevoie de o zi care să fie de o mie sau de un milion de ani lungime?”

Majoritatea Sfinților Părinți spun că lucrările ziditoare ale lui Dumnezeu sunt instantanee. Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ambrozie cel Mare, Sfântul Efrem Sirul și mulți alții spun că atunci când Dumnezeu creează, El rostește cuvântul și este mai iute ca gândul.

„Creația este o taină – este începutul tuturor celor prezente, nu felul lor de a fi în prezent” spune Fericitul Augustin.

Ortodoxul nu trebuie să măsoare cantitativ, ci teologic cele Șase Zile. Însemnătatea lor nu ține de durată, ci de ceea ce s-a petrecut în ele. Părintele Serafim Rose spune că „întâmplările acestor zile sunt miraculoase, nesupunându-se legilor firii ce guvernează lumea de azi, și nu le putem înțelege proiectând asupra lor experiența noastră prezentă.”

Dumnezeu voiește și se face, grăiește și se împlinește!