Suntem la sfârșitul lui gustar. Sărbătorile lunii august au avut pentru noi, românii, înțelesuri duhovnicești profunde: praznicul Schimbării la Față, ne-a încredințat că și noi vom vedea slava dumnezeirii în măsura în care vom putea imita pe cât ne este posibil viața Preacuratei Fecioare Maria, trudind ca sufletele noastre să fie și „maică și fecioară” după spusele Sfântului Maxim Mărturisitorul. „Maică”, adică să-l naștem pe Hristos duhovnicește, prin virtuți, iar „fecioară”, adică să rămânem fideli lui Hristos și învățăturii Sale. Praznicul Adormirii Maicii Domnului ne-a arătat încă o dată că destinația finală a vieții noastre nu este mormântul, ci Împărăția lui Dumnezeu, acolo unde trupul preacurat al Sfintei Maici a fost ridicat întru slava Preasfintei Treimi de către Preaiubitul ei Fiu. Sfinții nemțeni, apoi mărturisitorii Brâncoveni, proslăviți tot în august sunt un memorial viu al prezenţei şi lucrării Duhului Sfânt pe pământ românesc, confirmându-ne încă o dată că poporul român are vocație cerească. Ziua în care ne-am amintit de martiriul Sfântului Ioan Botezătorul ne-a  încredințat că Înaintemergătorul Domnului a iubit mai mult Adevărul decât propria-i viață pământeană.

Pe 31 august  vom fi iarăși în sărbătoare, dar una culturală. Începând din acest an,  ultima zi din august  va fi dedicată cinstirii limbii române, care astăzi este una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene.  Poate unii se vor întreba: de ce am avea nevoie de o astfel de zi? Avem trebuință de o astfel de sărbătoare a limbii românești, o adevărată comoară, după cum a numit-o preotul  Alexie Mateevici, pentru a ne promova cu mai multă grijă valorile care ne leagă, pentru că prin limbă ne păstrăm cultura, credinţa, tradiţia şi istoria poporului nostru. Spun că ne trebuie mai multă grijă deoarece în ultimul timp, se pare, că neglijăm tot mai mult „limba vechilor cazanii”. Pe zi ce trece o schimonosim cu multe vorbe de-mprumut. Ba, unii se pare că pot gândi mai bine în altă limbă decât încea a mamei. O fi bine că suntem așa deschiși în a ne împestrița limba strămoșilor? Unii vor zice că da, alții, probabil, mai conservatori, vor spune un hotărât nu. Dacă e să ne gândim care ar fi sursa principală a împrumuturilor din limba noastră, fără îndoială  că cele mai multe noutăți vin din sfera tehnicii, mai ales computerul IT, internet, dar și din zona unor activități cotidiene. Împrumutul de cuvinte străine are, în diverse perioade, motivaţii diferite, de aceea specialiştii le consideră necesare, dar sunt și adopţii inutile, care urâţesc limba, fac dificilă comunicarea şi conduc la împestrițare a limbii, având consecințe grave pentru viitor. În bună parte tinerii, mai familiarizaţi cu engleza, utilizează expresii, devenind chiar „indispensabile” pentru unii. Ca de exemplu: shop, fan, killer, hacker, hello, hi, bye-bye, OK, wow! (uau! exprimând surpriza, admiraţia). S-a generalizat o serie de termeni ca second hand (la mâna a doua), show, week-end, business, bodyguard, laptop, casting, job ş.a. Nu au ezitat să se modernizeze prin anglicisme nici cei din domeniul comerţului: denumiri ca grill, market, shopping, car wash, game-club pot fi văzute pretutindeni, deşi pentru toate există cuvinte româneşti. Din snobism se folosesc expresii chiar forțate din alte limbi, ca și când limba românească a devenit dintr-o dată  prea săracă să redea cât mai fidel preocupările, aspirațiile unora. Bunăoară astăzi nu mai spunem pregătire, instruire profesională, ci trening; în loc de seminar, atelier de lucru ne e mai ușor să zicem workshop; frizerul a fost înlocuit cu hair – stylistul.

Oare este bine că acceptăm cu așa ușurință cuvinte ca noi, care să înlocuiască pe cele românești?  Se pare că da!  Sunt însă țări  în  care acest proces a fost și este controlat  prin legi care nu îngăduie colorarea graiului. De exemplu în  Franța sunt impuse interdicţii la împrumutul din engleză, iar în Ungaria şi China, sunt propuse soluţii pentru înlocuirea împrumutului lingvistic.

Să cugetăm, așadar, la acest fenomen și nu uităm de spusele lui Nichita Stănescu,  care a gândit și scris atât de frumos într-o română curată: „A vorbi despre limba in care gândești, este ca o sărbătoare. Limba romană este patria mea”.