În zona Gârgina din judeţul Neamţ s-a născut acum 190 de ani episcopul Melchisedec Ştefănescu. Anul trecut, în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului au fost comemoraţi 120 de ani de la plecarea ierarhului în ceruri. Cu acel prilej, PS Ioachim Băcăuanul, care este şi preşedintele Fundaţiei „Episcop Melchisedec“ şi care s-a îngrijit de recuperarea şi reînnoirea zestrei lăsate de episcopul Melchisedec în parcul ce îi poartă numele, spunea: „Episcopul Melchisedec este privit astăzi ca un apărător neobosit al credinţei strămoşeşti, pe care a considerat-o ca fiind liantul durabil ce a contribuit la unitatea neamului românesc. El a înţeles să-şi pună în slujba poporului şi a Bisericii toată fiinţa sa vibrândă de cel mai curat şi sincer patriotism. Ortodoxia sa a fost adăpată din izvorul nesecat al Scripturilor şi al Sfintei Tradiţii“.

„Astăzi (n.r. vineri, 15 februarie), la ziua naşterii episcopului Melchisedec, ne amintim de ceea ce s-a întâmplat la 15 februarie 1823. Copilul născut în casa preotului Petrache Ştefănescu şi a presbiterei Anastasia din Gârcina a intrat în această lume în cea de-a 15-a zi a lunii februarie, în anul 1823, primind numele de botez Mihail. Tradiţia acestei familii cu rădăcini eclesiastice este foarte frumoasă şi foarte interesantă. Tatăl episcopului Melchisedec, preotul Petrache Ştefănescu, avea în familia sa foarte mulţi preoţi şi monahi. Bunicul său, Constantin, s-a retras la bătrâneţe la un schit, luând numele de Costandie. Din partea bărbătească de pe tată mai cunoaştem că protopopul Vasile din Piatra Neamţ, trăitor în prima jumătate a veacului al XVII-lea, era un străbun al său. Un fiu al acestuia pe nume Ioan, preot fiind, s-a stabilit în satul Gârcina, după cererea locuitorilor. Apoi, fiul preotului Ioan, Andrei, este tatăl bunicului episcopului Melchisedec. Preotul Petrache Ştefănescu, tatăl episcopului, este membru al unei străvechi familii de preoţi din zona Moldovei“, a arătat pr. protopop Florin Ţuscanu.

Primii ani de şcoală, în tinda bisericii

Aceste mărturii sunt cuprinse într-o lucrare deosebit de frumoasă, intitulată „Episcopul Melchisedec. Studiu asupra vieţii şi activităţii lui“, de Constantin C. Diculescu, editată în anul 1908. Cartea cuprinde mai multe mărturii şi despre venerabila mamă a episcopului Melchisedec, presbitera Anastasia. Anastasia era fiica preotului Focşa din Negreşti, care s-a călugărit la bătrâneţe sub numele de Ilarion, cu metania la Mănăstirea Bisericani. „În tot cursul vieţii conjugale, Anastasia, de la 1819, când s-a măritat, şi până la 22 mai 1868, ziua şi anul morţii sale, s-a distins prin virtuţile ei de mamă şi de soţie. A fost o mamă model pentru că a avut 11 copii. Tânărul Mihail (episcopul Melchisedec) şi-a trăit copilăria în casa părintească împreună cu fraţii şi surorile sale, crescând sub îngrijirea mamei sale, bucurându-se de frumuseţile naturii ce încojoară satul natal. Mai apoi, într-o zi de 1 decembrie 1829, episcopul Melchisedec îşi va aminti că la sărbătoarea profetului Naum, pe când avea aproape 7 ani, a fost dus la şcoala din sat, care funcţiona în tinda Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh“ din Gârcina. În dimineaţa acelei zile, presbitera Anastasia l-a pus pe Mihail să facă metanii la icoane şi să se roage Sfântului Naum, care deschide mintea copiilor la învăţătură. În tinda acestei şcoli a făcut primii paşi spre carte, sub îndrumarea unui călugăr de la o mănăstire învecinată, care se ocupa pe timpul iernii de pregătirea copiilor satului. Copiii învăţau atunci Psaltirea, Ceaslovul şi scrisul. La 9 ani, a fost dus la o şcoală de stat la Piatra Neamţ, iar apoi drumul său va cunoaşte un progres, pentru că era unul dintre copiii înzestraţi şi aleşi de Dumnezeu pentru o slujire cu totul specială“, a menţionat pr. protopop Florin Ţuscanu. Amintim că preotul Petrache Ştefănescu este primul paroh al parohiei Gârcina, fiind ctitor al Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh“, sfânt lăcaş în care a fost botezat episcopul Melchisedec Ştefănescu.

Un om important, cu rol deosebit în viaţa Bisericii şi a ţării

Episcopul Melchisedec Ştefănescu a ajuns locotenet de episcop la Huşi, episcop eparhiot la Dunărea de Jos, episcop al Romanului, din 1879 până în 1892, în luna mai, când a trecut la cele veşnice. „A fost un om foarte important şi reprezentativ pentru Biserică, în momentele grele prin care a trecut ţara: Revoluţia din 1848, Unirea Principatelor Române din 1859, Războiul de Independenţă din 1877, confirmarea autocefaliei Bisericii noastre. Vrednicul de pomenire episcop Visarion Puiu, fost ucenic al episcopului Melchisedec, a rostit câteva cuvinte memorabile, care sunt de mare actualitate şi astăzi: „Sunt umbre care dau mai mare strălucire luminii, sunt morminte care dau viaţă; din cultul morţilor răsar eroii şi virtuţile. Şi tot prin cultul celor trecuţi din această viaţă se dă cea dintâi răsplată celor care au săvârşit în lume virtuţi şi fapte însemnate pentru binele obştesc“. Aceste rânduri au fost citite de Visarion Puiu la Parastasul de 30 de ani al episcopului Melchisedec Ştefănescu“, a evidenţiat pr. protopop Florin Ţuscanu.