24 de povești cât 24 de ore astrale...

Laurențiu-Ciprian Tudor scrie. Poet – a publicat 7 volume de poezie, ca 7 trepte, eseist, jurnalist într-ale culturii autentice – știu ce zic – sociolog și voce în educație, coordonează de 14 ani grupul de litere – sunete și culori „caii verzi de pe pereți” (în Brașov, împreună cu Adrian Munteanu). Secretar de redacție la Revista Libris sper să nu-mi ia de obrăznicie încercarea de a scrie despre ultima sa carte, Carte cu scriitori (Editura Creator, Brașov, 2020, 304 pg.).

Nu e primul volum de dialoguri (Adevărul are coaja tare – convorbiri cu scriitorul Daniel Drăgan în 2009 și 365 de lămuriri în compania lui Laurențiu-Ciprian Tudor realizat cu Theodor Baconschi în 2019), dar e primul pe care-l parcurg cu fuga pe suflet. Cred că alături de Licantropia poftei – poemele vârstei de mijloc (poezie premiată drept Cartea Anului de Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România), exprimă dorul de vorbire autentică a unui spirit ales și sedus, oarecum, de propria forță literară.  Nu știu cum altfel aș putea defini acest volum decât un transformator de energii umane, bine articulate într-un draft de artefact care încurajează cunoașterea, bucuria, cultura, sinceritatea, mai ales sinceritatea. O carte cu prieteni? Poate. Dar mai ales o carte a prieteniilor, a fulgurantelor zâmbete din Curtea cu jurați a Judecării mediocrității de astăzi. Oameni din ziua luminii celei fără de sfârșit. Aici e cheia întrebărilor, titlurilor alese, răspunsurilor limpezi și curtenitoare cu adevărul. Un efort spre menținerea unei adolescentine încrederi că literatura este... scriitorul în limita de lumină a altarului creației sale.

Ce avem în atelierul de foc al lui Laurențiu-Ciprian Tudor? 24 de oameni-titlu și poveștile lor care-i țin vii dinaintea cititorului. Sentimentul real de lecție de literatură română nu m-a părăsit la ieșirea din carte. Să vă scriu întâlnirile: Constantin Abăluță – Timpul pare a fi singurul care cerne cu adevărat valorile (pp. 7-14); Simona Antonescu – Un roman reușit este o felie de viață corect înțeleasă și limpede transmisă (pp. 15-23); Simona Antonescu – În toate cărțile până acum mi-am propus să dezvălui lucrurile care ar putea trezi empatie în cititori (pp. 24-32); Nicolae Băciuț – Simt cum cultura e trasă în jos de tot felul de inamici (pp.33-44); Angela Baciu – Când va veni sfârșitul aș vrea să mă găsească pe malul marii, stând sub o umbrelă de soare și citind o carte veche (pp.45-54); Teodor Baconschi – Nu reușim să ne maturizăm spiritual, hălăduim într-un soi de copilărie rebelă, ușor idolatră (pp.55- 64); Teodor Baconschi – Cea mai gravă confuzie în care trăim e cea dintre notorietate și prestigiu (pp. 65-72); Adrian Cioroianu – Istoria nu este niciodată predictibilă (pp.73-81); Marina Dumitrescu – În secolul XXI, discreția se va redefini, nu cred că va dispărea (pp.82-93); Horia Gârbea – În literatură cel mai bine e să știi să tai, să ștergi, să arunci, să pasezi (pp. 94-101); Florina Ilis – cred că unul din principalele roluri ale literaturii este acela de a păstra împreună un popor prin intermediul limbii (pp. 102-108); Nora Iuga – Singura definiție a marii poezii este tăcerea (pp.109-114); Mihai Neamțu – Pot spune că vârstele iubirii e o carte născută din suferință. E scrisă cu sânge, nu cu cerneală (pp.115-226); Tatiana Niculescu – O carte care nu stârnește pe nimeni și nimic este o carte moartă (pp. 127-136); Ioana Pârvulescu – E reconfortant pentru scriitor când e citit profesionist, dar asta e rar (pp.137-146); Ovidiu Pecican – Nu văd nici o criză a criticii literare și culturale profesioniste (pp.147- 162); Ioan Pintea – Lecți  Steinhardt? O mare lecție despre libertate, prietenie, curaj, credință și fericire (pp. 163-180); Doina Ruști – Pentru mine, scriitorul este un fel de căutător de comori, aventuros, smintit, capabil să-și ducă dorințele până în pânzele albe (pp.181-189); Lidia Stăniloae – Nu suntem cu nimic mai prejos ca alte neamuri (pp.190-203); Bogdan Suceavă – Istoria României e pigmentată cu salturi din speranță în speranță (pp. 204-213); Bogdan Suceavă – Cred că literatura vie e spațiul unde se produc idei noi, care își întâlnesc publicul (pp.214-233); Liliana Ursu – În ce duh trăiești, în acela și scrii (pp.234-240); Răzvan Voicu – Nu sunt deloc optimist în ceea ce privește viitorul lecturii și, în consecință, nici al literaturii române (pp. 241-258); Varujan Vosganian – Literatura este adevărata istorie a lumii (pp. 259-276).

Volumul – care este o ferecătură de spirit perlată de inteligența rostirii – se încheie cu 4 Anchete literare: Spațiul online și literatura (Daniel Cristea Enache, Simona Antonescu, Robert Șerban, Felix Nicolau, Mihail Vakulovski) (pp. 277-282); Utilitatea literaturii și prestigiul scriitorului (Doina Ruști, Daniela Șontică, Andrei Crăciun, Ștefan Mitroi, Mircea Brenciu)(pp.283- 288); Crăciunul de poveste (Ioana Bogdan, Maria Dobrescu, Petronela Rotar, Teodor Baconschi, Dumitru Manolache) (pp.289-294) și Din ce se naște poemul? (Andrea H.Hedeș, Camelia Leonte, Florin Dochia, Horia Gârbea, Radu Vancu) (pp.295-300).

Sunt pus în imposibilitatea de a vă recomanda un text, un rând, un gând. E unul dintre puținele volume pe care, citindu-le, te citești. O iei mereu de la început. Și, veți vedea, sunt 24 de începuturi și patru palisade deschise spre lumea din jur. Și cea din miezul creației literare. O carte care-și face partea de bine în vremea urâțeniei de acum. Îndrăznesc să o propun tuturor tinerilor care-și doresc scriitura ca mod de viață, ca mod de căutare, ca arheologie de cer. 24 de ateliere și făcătorii de sigilii care-și împlinesc într-însele corvoada de duh și de sânge. O minunată lecție de Literatură Română.

Sursa: tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie