Profesorul Dr. Emilian Popescu s-a născut pe 20 februarie 1928 în comuna Orlești, județul Vâlcea, fiind unul dintre cei șapte copii ai Anei și a lui Gheorghe Popescu, cântăreț bisericesc. A urmat Seminarul Teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea (1940-1947), Facultatea de Filologie din București, secția, limbi clasice (1948-1952) și Institutul Teologic Universitar din București, susținând în 1955 teza de licență despre Sfântul Grigorie Palama, alcătuită sub îndrumarea Părintelui Dumitru Stăniloae.

A fost Preparator şi asistent la Institutul de Istorie din Bucureşti (1952-1956), cercetător, apoi cercetător principal la Institutul de Arheologie al Academiei (1956-1978), profesor titular la catedra de Bizantinologie de la Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (de la 1 februarie 1978).  Epigrafist al antichităţii greco-romane şi a luat parte la săpături arheologice la Histria, Callatis, Jidavaş; participant la Congrese şi simpozioane Internaţionale de epigrafie şi istorie şi la a șasea Adunare generala a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Vancouver, 1983).

A publicat studii în reviste de specialitate din țară şi de peste hotare, privind inscripţiile din Scythia Minor, românizarea şi viaţa creştină pe teritoriul Daciei.

A fost decorat în februarie 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria G – „Cultele”, „în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii”.

A trecut la Domnul în ziua de 25 august 2020.