Câţi oameni nu aud cuvântul lui Hristos: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11: 28), dar nu vor să vină la Hristos şi să aibă pace? Se agaţă de lume ca de o scumpă comoară, chiar dacă le aduce nelinişte şi îi duce la pierzanie. Aceasta este surzenia duhovnicească! „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine", spune Domnul Hristos (Apoc. 3: 20). Adevărat şi nemincinos este acest cuvânt! Iisus cel Milosârd pentru toţi Şi-a vărsat Sângele Său, pe toţi vrea să-i mântuiască, pe toţi şi pe fiecare în parte îi cercetează, stă înaintea casei fiecărui suflet şi bate la uşă, vrea să intre să pregătească cina cea mai dulce. Dar sufletul surd nu aude acest glas preadulce. Ce suflet nu ar deschide uşa casei sale şi nu ar primi cu bună plăcere şi cu bucurie un atât de scump, de drag, de râvnit Oaspete, dacă ar auzi glasul Lui? Acest Oaspete nu are nevoie de hrana şi de băutura noastră. El Însuşi aşază masa Sa şi ne îndulceşte cu hrana Sa cerească şi cu băutura Sa cea dulce.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, p. 85)