Acum, când noi nu mai putem merge la sfinți, vin sfinții la noi!

Cei mai tineri dintre noi am alergat de multe ori la Iași și am plecat genunchii înaintea ei. La fel ca părinții noștri care au trecut prin comunism. La fel ca bunicii noștri care au trecut prin războaie. La fel ca strămoșii noștri care au trecut prin molime cumplite. Am așezat multe mulțumiri și cereri înaintea ei, în catedrala inimilor noastre, la Iași. De data aceasta, Sfânta a avut alt plan. În nestarea noastră, în lacrimile noastre, în frustrarea noastră, a venit ea – să aducă liniște, mângâiere și putere.

73 de ani! Atât au unii dintre noi. Sau părinții noștri. Ori bunicii sau vecinii.

73 de ani au trecut de când Cuvioasa Parascheva a pelerinat prin Moldova.

Clopotele bisericilor au bătut minute în șir anunțând neanunțatul, că Sfânta vine la noi. În smerenie, în întristarea credincioșilor închiși în taina trecerii lumești a acestor timpuri, cu rânduiala lui Dumnezeu șoptită ierarhilor și preoților, Sfânta a venit la noi.

Cei mai tineri dintre noi am alergat de multe ori la Iași și am plecat genunchii înaintea ei. La fel ca părinții noștri care au trecut prin comunism. La fel ca bunicii noștri care au trecut prin războaie. La fel ca strămoșii noștri care au trecut prin molime cumplite. Am așezat multe mulțumiri și cereri înaintea ei, în catedrala inimilor noastre, la Iași. De data aceasta, Sfânta a avut alt plan. În nestarea noastră, în lacrimile noastre, în frustrarea noastră, a venit ea – să aducă liniște, mângâiere și putere.

De multe ori am plâns când intram în sfânta Catedrală de la Iași, fiindcă știam că mă întâlnesc cu Sfânta. Acum am plâns cu o altfel de stare. Am văzut-o preț de câteva clipe, părintele paroh Gheorghe purtând Sfânta Evanghelie, eu cădind trecerea lină a vehiculului din care Înaltpreasfințitul Părinte Teofan ne binecuvânta. Îngândurat, dar și plin de nădejde, trimițându-ne în inimi numele lui Hristos, prin așezarea liturgică a mâinilor în slujba însoțirii rugăciunilor sale cu prezența fără de glas, dar atât de plină de slavă a Cuvioasei.

Nu a ieșit Cuvioasa din Iași de 73 de ani! A ieșit pe 5 aprilie 2020, pentru că a vrut să ne aline întristarea și să împlinească ceea ce noi nu mai puteam împlini. A ieșit pentru că noi eram – de frică și din ascultare –  înăuntru. A îndrăznit să ne îmbrățișeze acum, când noi nu ne mai atingem. A răsărit în noi primăvara răbdării și a nădejdii. A ieşit în pelerinaj ca să ne aducă veștile adevărate și neîntinate de lumesc: Hristos Se pregătește de Jertfă, de Moarte și de Înviere! A adus bucurie și curaj!

Acum, când paginile Psaltirii se unduiesc după privirile noastre atente, când lumânările ne conduc citirile rugăciunilor, când candelele ne ard neputințele cu uleiul vindecării care vine de la Doctorul sufletelor și al trupurilor... acum, când noi nu mai putem merge la sfinți, vin sfinții la noi!

De la același autor

Ultimele din categorie