Acum, în suferinţă, sunteţi cu mult mai fericită decât orice om sănătos

Cuvinte duhovnicești

Acum, în suferinţă, sunteţi cu mult mai fericită decât orice om sănătos

Bolnavă fiind, vă îndreptaţi deseori ochii către chipul lui Hristos Mântuitorul şi către cel al Preacuratei Lui Maici, în timp ce doamnele şi domniţele cele sănătoase, în loc de icoană, se privesc pe sine de vreo sută de ori pe zi în oglindă.

Dacă ar fi să privim un om sănătos şi un om aflat în suferinţă îndelungată şi să comparăm starea sufletească a amândurora, pe care dintre aceştia l-am numi fericit sau netrebnic – pe cel sănătos sau pe cel suferind? De exemplu, de câte ori bolnavă fiind, aţi adus pocăinţă pentru păcatele voastre înaintea lui Dumnezeu şi a părintelui duhovnicesc, şi v-ați împărtăşit cu Sfintele Taine? În acelaşi timp, omul sănătos nici nu are vreme să se gândească la păcate, iar dacă se va întâmpla să ajuneze o dată pe an, o va face nu atât din osârdie, cât din politeţe, ca să spună: „Şi eu astăzi am postit”.

Iar spovedania este de obicei mută, adică i se pare că nu are nimic pe suflet. În boala pe care o aveţi, câte suspinuri grele din adâncul inimii aţi făcut să iasă înaintea lui Dumnezeu, pe care Domnul pururi le aude şi le vede. Pe când celor sănătoşi li se întâmplă altceva; chiar dacă suspină, o fac mai mult din cauză că n-au văzut pe cineva de multă vreme sau pentru faptul că n-au primit vreo veste în legătură cu ceva. Fiind în suferinţă, de câte ori n-aţi udat faţa cu lacrimi, iar cei sănătoşi, cât săpun mai cheltuiesc în fiecare zi ca să le fie faţa curată, iar despre suflet nu scot un cuvânt.

Bolnavă fiind, vă îndreptaţi deseori ochii către chipul lui Hristos Mântuitorul şi către cel al Preacuratei Lui Maici, în timp ce doamnele şi domniţele cele sănătoase, în loc de icoană, se privesc pe sine de vreo sută de ori pe zi în oglindă, iar ca să spună o rugăciune sau să-şi facă semnul crucii cum se cuvine nu au timp. Iată de ce, fiind acum în suferinţă, sunteţi cu mult mai fericită decât orice om sănătos din preajma voastră şi vi se mai pregăteşte încă şi fericirea veşnică în ceruri de la Domnul, pentru care bucuraţi-vă şi vă veseliţi şi din toată inima mulţumiţi Milostivului Dumnezeu, că are pregătită multă milă şi mângâiere pentru cei suferinzi, pe care le veţi primi la timpul cuvenit, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu. (Sfântul Cuvios Antonie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 56)