Dumnezeu a făcut viața omului în așa fel, încât sa aibă un timp pentru toate. „Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer” (Eclesiastul 3, 1).

Este un timp pentru creștere, formare și educare și este un timp pentru înflorire în entuziasmul tinereții spre îndrăgostire și, mai apoi, pentru întemeierea unei vieți de familie. Dacă acești timpi nu sunt respectați, dintr-o grabă însoțită de superficialitate se poate trece foarte ușor pe lângă bucuriile vieții dumnezeiesc rânduite.

Din păcate, omul improvizează foarte des, lăsându-se cucerit de aparențe, iar în momentul în care face bilanțul propriilor atitudini, constată că a lăsat multe lucruri pe dinafară și îi este foarte greu să își atingă menirea.

Aș îndrăzni să spun că deschiderea spre îndrăgostire este o etapă fundamentală a vieții, deosebit de complexă. Este firesc ca adolescenții să simtă o pornire lăuntrică pentru a relaționa cu persoane de sex opus. Această deschidere nu trebuie să fie inhibată, ci clarificată și demistificată. Vârsta adolescenței trebuie să fie însoțită de o încadrare în care libertatea și constrângerile să fie într-un echilibru foarte pertinent și realist.

Dacă se ajunge la acceptarea unei relații de prietenie dominată sentimental, adolescentul trebuie să înțeleagă și să asume că este vorba de o primă deschidere spre ceea ce va urma în perioada tinereții și să nu se lase antrenat în atitudini și stări care să avanseze spre relații în care inocența să fie pervertită de vulgaritate și sexualitate prematură. Dacă adolescentul nu va fi ajutat să înțeleagă aceste aspecte, cu toată frumusețea întrevăzută în acea prietenie, ea nu va putea ajunge la maturizare și riscă să risipească împreună cu ea și inocența, entuziasmul și încrederea.

Momentul îndrăgostirii este similar timpului în care înfloresc livezile. Dacă un pom fructifer înflorește la prima adiere de soare primăvăratic, înghețul, firesc vremii dintre anotimpuri, compromite floarea și pomul nu mai poate aduce rod tot anul. Această imagine este grăitoare și pentru viața tinerilor. Dacă adolescentul se deschide în fața sentimentelor la prima adiere a vântului îndrăgostirii, lăsându-se antrenat în atitudini „la modă”, are toate șansele să ajungă la dezamăgire și decepții.

Amăgirile din adolescență și prima tinerețe duc, în cele mai multe cazuri, la traume greu de vindecat. După o experiență de acest fel, tânărul poate să se închidă în el, să-și piardă încrederea în cei din jur și să trăiască dificultatea de a mai cultiva stări afective sănătoase.

Acest context este propice pentru apariția și instalarea unor devieri comportamentale și deschiderea spre atitudini de pervertire a legăturii între trăirile sentimentale, raportarea la propriul corp care se maturizează, la curiozitatea relațională, îndrăgostire și iubire.

(Pr. Patriciu Vlaicu, Împlinirea omului în viața de familie, Editura Apostolia, Paris, 2021, pp. 56-58)

Îți mai recomandăm și: Tinere, nu-ți nega sentimentele! Arată-I-le lui Dumnezeu, ca să le sfințească!

Patru secrete ale mamelor de adolescenți​