În afara Dumnezeu-omului Hristos, nu există nici un om adevărat, cu totul desăvârşit. Cum îşi păstrează Biserica Ortodoxă marea sa comoară, adică atotsfânta Persoană a Dumnezeu-omului Hristos? Ea Îl apără prin credinţa sa unică, „sfântă, sobornicească şi apostolească”. Prin unicitatea credinţei sale, Biserica Ortodoxă păstrează de-a lungul secolelor unitatea şi unicitatea vieţii şi adevărului divino-uman; prin sfinţenia ei, ea păstrează sfinţenia unică a vieţii şi adevărului în trupul ei divino-uman; prin sobornicitatea ei, ea conservă sobornicitatea şi integralitatea vieţii şi adevărului divino-uman; prin apostolicitatea ei, ea păstrează realitatea istorică continuă şi neschimbată, precum şi viaţa trupului divino-uman şi a lucrării lui Hristos. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 38)