A venit odată, aici, la mine, un bosniac din Bania Luka, ce trăia în lume şi lucra rugăciunea lui Iisus. El avea un prieten din şcoală, un om cu familie, cu copii, care şi muncea. Acest prieten al lui nu era peste măsură de evlavios, dar era un om blajin, un suflet bun. Într-o zi, vorbeau ei aşa şi acesta îi propune: „N-ar fi bine să faci rugăciunea lui Iisus?” Prietenul l-a privit mirat şi i-a răspuns: „Aş face-o, dar nu ştiu cum.” „Te voi învăţa eu…” Şi l-a învăţat, şi i-a dat un şirag de mătănii.

În scurtă vreme, acest prieten al lui a dobândit darul harului, şi personalitatea i s-a schimbat, de asemenea şi familia. Iar celălalt lucra rugăciunea lui Iisus de atâta timp, şi fără nici un folos… După o vreme, omul acesta a venit aici la mine şi mi-a spus: „Nu ştiu ce e, părinte, dar mă luminează o bucurie şi o pace negrăită. Aud fără încetare în inimă: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. Ştiu ce fel de om am fost, ce cugetam, iar acum nimic din toate acestea nu mai sunt în mintea mea. Aveam gânduri păcătoase faţă de partea femeiască, ştiu că mă aprindea mânia şi pentru cel mai neînsemnat fleac, iar acum, nu ştiu, nu mai pot să mă mânii. Nu mai pot nici măcar să mă gândesc la cele ce nu sunt bune, nici dacă vreau nu pot. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine. Tot timpul mă bucur, şi întreaga mea fiinţă este stăpânită de o bucurie şi o pace de nespus.” „Ai dobândit darul harului,” i-am spus eu, „şi vei avea toate atâta vreme cât nu îţi legi cugetul de vreo grijă din lumea aceasta. Iar dacă faci asta, mai întâi nu vei mai auzi rugăciunea în inimă, iar apoi vei pierde treptat pacea şi bucuria din suflet. Atunci vor începe iarăşi să te chinuie gândurile grele ale lumii acesteia, pe care le au în stăpânire puterile diavoleşti. Dacă vrei să păstrezi acest har primit în dar, trebuie să te rogi neîncetat lui Dumnezeu ca prin rugăciune să izgonească gândurile rele şi de mâhnire din mintea ta şi astfel vei păstra acea pace şi bucurie pe care le simţi acum.”

(Stareţul Tadei de la mănăstirea Vitovniţa, Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa, Editura Predania, pp.55-56)