Un frate de mănăstire ne-a povestit: „Pe când trăiam în lume şi aveam gânduri să vin la mănăstire am început să mă rog mai mult. La un moment dat când mă rugam mi se îndulcea gura şi eu credeam că e de la Dumnezeu. Am venit odată la mănăstire şi l-am întrebat pe părintele Cleopa despre aceasta, iar el mi-a spus că e de la draci. M-am tulburat grozav pentru acest răspuns, dar după ce m-am dus acasă am început să meditez la aceste cuvinte ale părintelui, începând să-i dau drep­tate, iar după un timp această dulceaţă a dispărut. Aşa, cu ajutorul părintelui Cleopa, am scăpat de o mare înşelare".

(În memoria Părintelui Cleopa, Mânca-v-ar Raiul, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Multiprint, Iaşi, 2002, p. 171)