Nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată că dacă am lua în consideraţie toată Evanghelia câtă o ştim şi câtă o înţelegem şi am căuta un motto pentru Evanghelia întreagă sau pentru părţi din Evanghelie, oare care s-ar potrivi cel mai bine? Să ştiţi că eu m-am gândit şi mi-am şi ales un motto pe care l-aş pune în faţa Evangheliei şi în faţa Evangheliilor şi în faţa fiecărei părţi din Evanghelie. E un cuvânt pe care l-au spus oameni din mulţime şi pe care îl găsim în Sfânta Evanghelie de la Marcu. În Sfânta Evanghelie de la Marcu, în capitolul 10, de la versetul 46 se spune cum Domnul Hristos a dat vedere unui orb de la Ierihon.

Şi în istorisirea aceea se spune că orbul de la Ierihon striga: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”, după ce a aflat el de ce e mulţime, a auzit tumultul. El cerşea la marginea Ierihonului şi a auzit tumultul mulţimii şi a întrebat cine e, ce se întâmplă. Şi i s-a spus că trece Iisus din Nazaret. Şi atunci el, din toate puterile, a început să strige: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!” Şi lumea, ca lumea: taci mă acolo, vezi-ţi de treabă! Şi el striga mai departe. Şi atunci, Domnul Hristos le-a poruncit oamenilor să-l ducă la El. Şi cineva, unii din mulţime, s-au dus la el şi au zis aşa: – tare m-aş bucura dacă aţi ţine minte, dacă nu citiţi singuri în Sfânta Evanghelie de la Marcu, dar să-l fixaţi pentru cealaltă vreme a vieţii dumneavoastră – „Ai încredere, scoală-te. Te cheamă!” (Marcu 10, 49). Deci ai încredere, scoală-te, te cheamă.

Eu cred că aceste cuvinte spuse de oameni din mulţime şi cuprinse în Sfânta Evanghelie de la Marcu se potrivesc pentru toată Evanghelia, pentru toate Evangheliile şi pentru toate părţile din Evanghelie care sunt adresate fiecăruia dintre noi. Ai încredere, scoală-te, te cheamă!

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 147-148)