Când vezi o lumină înăuntru sau în afara ta, nu te încrede în ea, dacă în acel moment nu simţi zdrobire de inimă pentru Dumnezeu, nici iubire pentru aproapele tău; însă nici nu te teme, ci smereşte-te şi acea lumină va dispare […]. Dacă vezi în duh demoni, smereşte-te şi sileşte-te să nu-i vezi; mergi neîntârziat la Duhovnicul sau Bătrânul căruia ai fost încredinţat. Spune totul Duhovnicului tău şi atunci Domnul se va milui de tine şi vei scăpa de amăgire.

(Cuviosul Siluan Athonitul – Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Alba Iulia, 1994, p. 204)