Suntem în perioada aniversării a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Cel mai frumos rod al mănăstirii și al lumii, în general, sunt sfinții. De aceea, bucuria obștii este deosebită în această perioadă, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat sfințenia acestor fii ai Mănăstirii Putna, Sfinții Putneni – Mitropolitul Iacob Putneanul și Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan – care au viețuit în secolul a XVIII-lea împreună în această casă duhovnicească.

Aducem acum mulțumiri Maicii Domnului, căreia Sfântul Voievod Ștefan cel Mare i-a închinat mănăstirea, pentru toată purtarea de grijă. O simțim și noi, așa cum o simțea și o numea Sfântul Iacob Putneanul: „Maica și moștenitoarea mea”. Mulțumim Sfinților Iacob, Sila, Paisie și Natan pentru că ni s-au descoperit. Viața lor ne este o lumină, sfintele lor moaște sunt un izvor de pace și binecuvântare. Ne bucurăm în mod deosebit că astăzi, în tabloul pe care Sfântul Iacob l-a făcut după refacerea mănăstirii și în care el înfățișează smerit Sfântului Ștefan, întâiul ctitor, cum a refăcut mănăstirea, amândoi ctitori sfinți sunt astăzi. Un voievod și un ierarh care sunt modele pentru toată suflarea românească. 

(Fragment din finalul Sfintei Liturghii oficiate în ziua canonizării Sfinților Putneni - 14 mai 2017)