Pentru lucrul mâinilor nu te împuţina, că de multe ori te sfătuieşte pe tine gândul, zicând: „Niciodată nu vei putea învăţa rucodelia aceasta. Că eşti neputincios şi slab şi osteneala lucrului acestuia nu o vei putea purta desăvârşit. Că, iată, mădularele tale au început a pătimi de osteneală, că nu ai obişnuit a te osteni. Ci, întorcându-te, du-te de unde ai venit. Că şi acolo, dacă vei voi să te temi de Dumnezeu, te vei mântui”. Iar tu, ca un credincios, nu te slăbănogi de nişte gânduri ca acestea, ci aşteaptă pe Domnul, Cel ce te-a chemat pe tine la Împărăţia şi bucuria Lui, căci El a zis: „Amin, amin zic vouă. Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia «mută-te de aici dincolo», şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă ” (Matei 17,20).

Deci şi noi, iubiţilor, să răbdăm, căci nu spre om am nădăjduit, care nu poate să mântuiască, ci spre Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei ce nădăjduiesc spre Dânsul, precum este scris: „Cei ce nădăjduiesc spre Domnul sunt ca muntele Sionului” (Psalmul 124, 1). Şi fericeşte Sfântul Duh pe cei ce nădăjduiesc spre Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul puterilor, fericit este omul care nădăjduieşte spre Tine.”

 

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 101)