În memoria vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, am rugat cititorii Doxologia să ne împărtășească din amintirile păstrate în suflet legate de înaltul ierarh. Iată o parte dintre mărturiile adunate pe pagina de Facebook a portalului:

* Am fost cu un anumit prilej în biroul patriarhului și îmi amintesc cum spunea că apreciază implicarea femeilor în viața bisericii, faptul că sunt mai multe femei decât bărbați în biserici. La înmormântarea sa eram și eu pe-acolo, în mulțime, gândindu-mă că nu am cum să ajung să-l vad de aproape. Mi s-a întâmplat ceva uimitor: un preot care slujea a venit brusc la mine, m-a luat de mână și m-a dus până în față, lângă patriarh, unde i-am sărutat mana. Ori m-a confundat cu altcineva, ori... nu știu. Așa a fost. (Beatrice)

* Preafericirea Sa m-a binecuvântat pe când eram un copil de șase ani... Era, pe atunci, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Mi-a povestit mama ca eram îmbrăcată în alb, iar dumnealui mi-a ținut mâna pe cap mai mult timp, după care m-a mângâiat. Iubea mult copiii. El însuși avea sufletul unui copil. Avea multă blândețe... A trăit frumos. L-a iubit pe Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a iubit pe el! (Roxana Maria)

* Nu este musai o amintire dar, când am aflat că a murit, noi fiind din Giurgiu, ne-am suit în mașină - eu, soția și fiica mea - și la ora 2.00 noaptea am ajuns la sicriul dumnealui. Era puțină lume, în comparație cu ce a urmat a doua zi... Am fost profund impresionați! Foarte curios sau nu, în noaptea următoare atât eu, cât și fiica mea, l-am visat. Parcă era atât de real...  Se poate spune că a fost o legătură cu emoția trăită, cu faptul că am fost acolo, dar cred că a fost mai mult decât atât. Dumnezeu să-l odihnească! (Ioan Alexandru)

* Pe când aveam doar câțiva anișori, eram la Mănăstirea Văratec, în ziua Adormirii Maicii Domnului. Împreună cu fratele meu eram îmbrăcați în costum național, iar stareța mănăstirii ne-a observat și ne-a așezat lângă Sfinția sa - eu de-o parte, iar fratele de cealaltă parte. Ne-au rămas întipărite în minte acele momente de căldură sufletească pe care ni le-a dăruit cu atâta bucurie! (Maria)

* Venea la Mănăstirea Neamț, la Seminar și stătea de vorbă cu noi îndelung! (Olguța)

* Un om erudit, blând, smerit. Îmi aduc aminte mereu de discuția plină de substanță cu Preafericirea Sa, timp de 25 de minute (ceea ce însemna enorm în acel context). Îmi amintesc și momentul în care m-a binecuvântat, în anul 2001, când i-a plăcut foarte mult o icoană de hram pictată de mine. (Claudiu Victor)

* Nu știu dacă își mai amintește cineva... a fost un reportaj la televizor despre cum își petrecea ziua Patriarhul nostru... M-a impresionat prin simplitatea și smerenia pe care le avea... Iar în apartamentul în care locuia a ținut să arate locul în care se ruga, o cămăruță mică, aproape cât o cămară. (Helena)